Silent whispers

Tarziu in noapte, cu mult trecut de miezul ei. Statea intins pe pamantul negru, patat cu lacrimile celor ce au pierdut persoane dragi, la radacina vechiului si impunatorului stejar din cimitir a carui coroana impunatoare oferea un aer sumbru dar totusi relaxant pentru el. Intre buze isi tinea o tigare aprinsa, urmarind cum fumul se ridica la cer. In jurul lui numai cavourile si mormintele ii tineau de urat, Luna luminad oarecum slab fiecare statuie ridicata in memoria unui om. Intr-o noapte atat de linistita ca asta, cu cerul plin de stele, iar cu vantul ce adia placut, nicaieri nu-i era mai usor sa se relaxeze decat aici. Nimeni nu-l deranja si pe nimeni nu deranja la randul sau. Doar el si soaptele mute ale mortilor.

Fata inca ii era patata de urmele lacrimilor, ce si-au lasat amprenta datorita creionului ce il aplicase din prostie in jurul ochilor. Zambetul ii domina fata, avand o expresie ciudata, similara unui maniac. In mana avea sticla sa de bautura, duhnind a alcool , cum devenise obicei.Nu-si percepea anii fara familie, simtindu-se o marioneta a trecutului, cu toate ca acum el traia prezentul, in curand viitorul. Isi tarai lent picioarele pana la poarta cimitirului, sprijinindu-si corpul pret de cateva minute de aceasta. Intre timp isi aprinse o tigara, dorind ca fumul sa ii emane aceleasi iluzii dulci, ce ii dadea sperante false. Isi lasa mana libera sa ii cada pe betonul portii, astfel facandu-si avand pentru a se putea misca din loc. Echilibrul sau era inexistent, motiv pentru care deseori se impiedica, murdarindu-se de pamant. Cu greu se ridica de jos, stergandu-se de lacrimi si intinzand mai rau creionul. Obosise sa mai lupte, insa stia ca merita ceea ce traia, cu toate ca initial, scopul sau , era doar sa faca acel ceva ce sa il diferentieze de fratele sau.Fara a-si da seama scapa sticla pe unul dintre morminte, auzind acel zgomot, impactul provocat de cele doua elemente opuse si similare in acelasi timp. Se apleca atingand unul dintre cioburi, dupa care de aseza jos, trecandu-si degetele peste sticla sparta.

Isi indrepta calm si deloc surprins privirea spre locul de unde auzise zgomotul ala, oftand adanc. Isi putea lua adio de la linistea lui mult iubita. Se ridica de jos, inaltimea sa si exagerata si corpul zvelt insa bine-facut, oferindu-i o postura ca de urias, inspaimantatoare. Nu degeaba i se spunea in trecut ''Black Death''. Crescut si invatat sa nu simta sentimente, resentimente, sa fie rece ca un bloc de gheata, Riku a fost cel mai renumit, de tmeut si cautat asasin, asta pana cand a renuntat. Isi aprinse o noua tigare, avand boala de-a fuma intr-una, tigare dupa tigare. Isi baga mainile in buzunar, tinand tigarea intre buze, inaintand spre locul de unde se auzise zgomotul. Imbracat tot in negru, cu pantaloni foarte mulati, un maieu si geaca neagra de piele, abia daca se mai vedea in intuneric. Noroc cu Luna ce isi dadea silinta sa lumineze. Se apropie de... acel lucru ce statea intins pe jos, oprindu-se in fata lui, privindu-l de sus din cauza inaltimii, ochii lui stralucind puternic, emanand o raceala ce-ti ingheta sufletul. In jurul lui mirosea a alcool, deci chestia de jos era un om.
-Oi, mai traiesti?

Continua sa isi treaca degetele peste cioborile de sticla, zambind inocent, expresia sa faciala schimbandu-se treptat, luandu-i secunde sa-si revina din acea obsesie.Gandurile la fel si vocea i-au fost intrerupte de catre o persoana, Mark constientizand acest lucru datorita faptului ca doar oamenii sunt inzestrati cu puterea de a vorbi.Isi trecu limba peste buza inferioara, pe aceasta simtind un strop de bautura ce dorise sa isi cunoasca sensul, prelingandu-se usor spre barbie.
-Daca nu traiam, cred ca acum nu m-as fi miscat.Iar de vorbit, s-ar fi auzit doar cuvinte mute. Am dreptate?
Intreba, ridicandu-se de jos, fiind momentul oportun pentru a analiza silueta persoanei respective. Avand in vedere ca avea o voce groasa, sesiza ca era barbat, lucru ce il speria.Isi lasa mainile la nivelul blugilor sai skinny, dorind sa isi scoata pistolul pentru a se apara, confunandu-l cu un om angajat de catre tatal sau. Nu durase mult pentru a-si da seama ca nu-si luase arma cu el, inghitind in sec.Ramase incremenit,ridicandu-si capul spre ochii acestuia, observand ca stralucesc amenintator.
-Si pe tine te-a platit?
Intreba, dupa care se intoarse, dorind sa fuga, stiind ca alta oportunitate nu are. Insa datorita bautirii cazuse, neavand echilibrul necesar situatiei.

Ofta adanc, din nou, simtind ca traia un deja-vu destul de urat. Toata viata lui oamenii fugise de el, le erau frica de Riku si se saturase de asta. Insa nu putea sa scape de infatisarea si privirea caracteristica unui asasin.
-Pustiule, vorbesti numai prostii.
Sse apropie de el, luandu-l pe sus, ca pe o mireas,a fiind o nimica toata pentru el. Pustiul era beat mort, asta era clar, duhnea a alcool de la 10 mentrii. Il duse in apropierea unui cavou plat, intinzandu-l pe el pentru a nu mai cadea, ca apoi sa se loveasca. In plus, era foarte clar ca de mers nu putea sa mearga. Se aseza langa el, stand turceste, privind inainte in timp ce-si continua tigarea.
-Hai sa stabilim cateva lucruri. 1. nu mai sunt asasin platit de 2 ani incoace, 2. nu am fost platit de nimeni sau ce zici tu acolo si 3. esti beat mort. Asa ca mai bine ai sta locului acolo, asta daca nu vrei sa-ti rupi gatul. Mi-e si-asa mi-e indiferent oricum ai lua-o.

Il asculta, insa desprinse doar esentialul, amanuntele devenind piedici pentru a deduce adevarata situatie. Isi pastra calmul pana cand ii simti mainile tipului, ceea ce il agitase . Stia ca reactionase imatur, insa obsesia tatalui sau il marcase pe o perioada indelungata, nepercepand sfarsitul. Privea neputincios decursul lucrurilor, dand dovada de slabiciune de fiecare data.Simtind suprafata plata pe care a fost intins scrasni din dinti, simtindu-si corpul similar unei descompuneri lente. Era o tortura pentru acesta sa i se atinga corpul, nefiind nici pe aproape de perfectiunea dupa care tanjea.
-Taci ca-mi dai dureri de cap!
Spuse, apeland la pauza dupa fiecare cuvant, nereusind sa rosteasca replica dintr-o singura suflare, simtind cum se sufoca daca incearca asta.Se ridica in sezut, momentan neconstientizand care este diferenta dintre realitate si iluziile mentalitatii sale, fiind acorat de simple conceptii.Stramba din buze, fiind sub efectul bauturii, acum fiind momentul in care resimte acel tumult de sentimente, opinii contradictorii.Isi puse mainile pe suprafata respectiva, reusind sa se mentina pe picioare,insa pentru un timp limitat.Isi relua locul inainte sa cada, fiind greu sa diferentieze trasaturile fizice ale tipului de intuneric

-Bine, cum vrei tu.
Stramba din buze aruncand tigarea, ridicandu-se de langa pusti. Fara a mai spune ceva, se indeparta de el, ducandu-se in fata a doua morminte pe care un inger ca statuie le pazea. Luna lumina cu putere acel loc, bucurandu-l pe Riku caci acolo se odihneau parintii lui. Ii trebuise multi ani ca sa alfe de locul asta iar acum ca il gasise petrecea mult timp aici. Se aseza pe vine, stergand cu o batista rosie numele gravat pe piatra de praf, citindu-l cu atentie, sau mai bine zis citindu-le. Schita un zambet, un zambet dulce si melancolic totusi ce nu dura mult. Isi ura trecutul, din vina lui acesi doi oameni au murit, oameni ce-i erau parinti, ce l-au iubit si s-au iubit, iar el a trebuit sa intervina intre fericirea lor, scurmand-o. Nu se va purta ierta niciodata pentru asta. Atinse cu varful degetelor buchetul mare de trandafiri grena pe care-l pusese pe mormant cand venise aici, simtind ca nu era de-ajuns pentru a aduce un omagiu alor lui. Nici ingerul, nici trandafirii, nici lacrimile nu erau de-ajuns pentru a-si cere iertare.

Era ciudat cat de repede se supuse , mai mult unei opinii, ce a fost rostita de catre Mark. Zambi, crezand ca poate profita de situatie, avand de gand sa isi reia niste aere de superioritate, cu toate ca diferentele dintre ei erau evidente.Desigur, totul era incert, nestiind nimic ce il asigura ca tipul intr-adevar avea intentii bune.Facuse efortul de a se ridica, acesta sesizand ca, asemenea vietii, ura este intr-o stransa corelatie cu ea, reusind sa domine perioade indelungate , punandu-si amprenta asupra lui Mark.
-Uhm...
Murmura, dregandu-si vocea si gasindu-si ocupatie in a privi intr-o parte. Se apropie de acesta, reusind cu greu sa isi mentina echilibrul, in ciuda faptului ca era obisnuit sa bea in cantitatea excesiva.
-Unde locuiesti? Vin cu o propunere oricum. Ma lasi sa dorm astazi la tine, pe jos, oriunde, iar eu ma supun unei dorinte de ale tale.Ce zici?
Intreba, dorind sa schimbe atmosfera, stiind ca ar fi in siguranta cu tipul, in ciuda faptului ca nu il cunostea. Se gandea la ceva asemanator profitului, stiind ca sansele sale de supravietuire ar fi crescand considerabil datorita acestuia.

Il privi scurt cu coada ochiului, aerul rece si superiori revenindu-i imediat, insa fiind mai mult un aer de indiferenta decat superioritate, asta fiind oferita doar de inaltimea lui. Se ridica de pe vine, aprinzandu-si o noua tigare, privind inainte ganditor.
- N-ai tu ce sa-mi oferi pustiule, vezi-ti de treaba ta. Oricum, poti dormi la mine, cu unu-n plus sau minus tot aia mi-e.
Dadu indiferent din umeri, bagandu-si mainile in buzunar, intorcandu-se cu fata la pusti, observand abia acum diferenta de inaltime si constitutie a corpului. Il fixa cu privirea, foarte patrunzator ca si cum ar fi vrut sa-l citeasca ca pe o carte deschisa, sa-i inghete sufletul, ins an-o facu. Iis inchise scurt ochii, expirand fumul nociv din plamanii si pieptul sau. Pustiul iar vorbea prostii, si cu siguranta si el constientiza asta, asa beat cum era.

Cu toate ca ii acceptase oferta, nedorind nimic in schimb, il enerva indiferenta ce o emana si superioritatea pe care o expunea, intentionat sau nu.Vazand ca fumeaza, isi scoase si el pachetul, prinzand o tigara cu buzele si tragand-o din acesta, aprinzand-o. Fumul il cama, cu toate ca indiferent de stare, tot slab in comparatie cu acesta era. Daca si-ar fi luat pistolul, poate avea o sansa, in schimb, astfel, in conditia de fata, trebuia sa inghita in sec replicile deranjante ale acestuia. Trase puternic fumul in piept, fiecare miscare amintindu-i de durerea ce trebuia sa o suporte zilnic, pe-o parte sau alta a corpului. Fie era paranoic, ori vazuse o alta silueta, lucru ce il ingrozi. Arunca tigara pe jumatate, devenind din nou agitat cuprinzandu-i mana tipului intr- a sa, intentia sa fiidn ca acesta sa se ridice.
-Mergem? Nu-mi place noaptea in cimitir.
Spuse la fel de agitat, dorind sa isi mascheze ingrijorarea. Faptul ca nu era echilibrat psihic , constientizand asta, il facea sa se indoiasca de ceea ce vede, stiind ca poate fi o simpla iluzie in urma situatiilor suportate.Inghiti in sec , privind dezorientat in jur, nevazand nimic.
-Deci..deci care e drumul?
Intreba, dorind sa traga aer in piept, sperietura blocandu-i caile respiratorii.

Observand ca era speriat, nu a avut incotro decat sa incerce sa-l calmeze intr-un fel pe pusti. Privi in jurul sau sa vada ce il speria insa nu vedea decat intunericul. Ofta adanc, luandu-l pe pusti din nou pe sus caci nu vroia sa-l ridice de jos la fiecare doi pasi facuti. Inainta cu atentie, vazand foarte bine in intuneric, spre masina ce-l astepta in afara cimitirului.
-Mai bine ai tace si te-ai concentra la cum sa te trezesti din betie. De drum ma ocup eu.
Spuse cu o voe mai mult mormaita, continuand sa mearga. Ajunse in fata unei masini sport, negre, model nou. Il puse pe pusti jos, scotandu-si cheile, dezactivand alarma. Deschise portiera si il ajuta pe pusti s aurce, urcandu-se si el apoi la volan. Nu mai statu pe ganduri mult si porni direct spre casa lui, fiind la vre-o 10 minute departare de cimitir.

Murmura in sens aprobator, continuand sa fie deranjat de modul in care acesta vorbea cu el. Cu toate ca era insuportabil, din punctul de vedere al lui Mark, tipul avea sa ii asigure inc-o seraa din viata sa neslefuita.Se lasa manevrat pana la masina acestuia, privind-o cu ochii mariti involuntar. Nu isi permitea nici macar o roata de-a acestei masini si asta datorita momentului in care actionase nesabuit. Se urca, inchizandu-si ochii si lasandu-si capul pe spate, trecandu-si din cand in cand limba peste buze.
-Cine si ce esti?
Intreba, fiind curios cum de isi permite o astfel de masina. Credea ca tatal sau nu avea concurenta cand venea vorba de bani, insa ori se inselase, ori tipul isi facuse imprumuturi ce nu le-ar putea achita toata viata.Isi deschise lent ochii, fixandu-si privirea asupra acestuia, dupa care se intinse spre el.Il privea insistent, retragandu-se si reluandu-si pozitia, fiind una comoda. Orice ar spune tipul, Mark sesiza ca pana maine cand se va trezi va uita totul, acum fiind sub efectul bauturii.
-Si ca sa nu vina un schimb de replici proaste, sunt Mark.

-Ei bine Mark, daca tot esti asa curios de existenta mea, si avand in vedere ca pana maine vei uita, eu sunt Akarai Riku, zis si ''Black Death'', fost asasin platit, pe locul 1 in topurile asasinilor 5 ani la rand, crescut pentru a omora oameni importanti. Am la activ doi presedinti, 10 vedete si alte persoane, oameni de afacere mai exact. Retras din afacere de 2 ani, nedoritor de a incepe iar, profesor la o academie de asasini. Incantat de cunostinta.
Privea cu atentie inainte ca sa nu faca cumva vre-un accident, nedorind sa-si incheie viata atat de curand. Cum pustiul nu-si va aminti nimic maine, asta fiind parerea lui, ii spusese aproape tot trecutul sau, crezand ca oricum nu va baga nimic la cap. In plus, tot ce spusese era adevarat si nu se ascundea, numai ca nu-i facea placere sa discute despre el cu toti necunoscutii ce-i intalnea.

Pierduse sirul victimelor la vedete, mintea sa procesand informatiile cu greu. Isi lasa capul aplecat in fata, mainile masandu-i tampletele.Nu intelese niciodata mania oamenilor de a ucide, apetenta pentru sange si hranirea din sentimentele persoanelor. Stramband din buze, privindu-l cu un colt al ochiului, nefiind sigur de conceptia pecare o avuse; ca va fi in siguranta langa acesta.Isi intredeschise buzele pentru a-i spune sa opreasca, insa vocea nu i se lasa auzita, motiv pentru care renunta la idee. Pentru prima oara mana ii era fortata, increderea devenind un element necesar si in acelasi timp vital, similar aerului.
-Subliniez: fost!
Spuse, crezand ca uitase si ca viata sa era in pericol. Dorea sa se asigure ca nu vor fi inconveniente, cu toate ca el a fost cel ce i-a propus sa doarma la el, un necunoscut. Din momentul in care ii ceruse asta, isi semna viitorul, momentan traind in agitatie prezentul.Nu putea sta bine si asta fiind cauzat de catre vanataile de pe abdomen, aplicate de asa zisii angajati ai tatalui sau. Nici acum nui-a inteles intentia, dorinta atat de puternica ce il domina. Scrasni din dinti, simtindu-se ca pe ace si lasandu-si capul sprijinit de geam. Un moment in care isi inchise ochii i-a fost necesar, adormind.

- Daca as fi avut si cea mai mica intentie de-a te omora, as fi facut-o deja deci da, fost asasin.
Spuse cu o voce murmurata, aprinzandu-si inca o tigare, fiind constient ca ele il vor face sa-si sarute sfarsitul, insa putin ii pasa. Rasufla usurat cand observase ca pustiul adormise, fiindu-i mult mai usor sa conduca. Nu era obisnuit sa vorbeasca in timp ce era atent la drum, plus ca era si obosit. Oprise in curtea unei case mari, luxoase, ce o cumparase de curand. Cobora din masina, luandu-l pe pusti din nou pe sus, inchizand portiera cu picioarul. Odata aflat in curtea casei lui, nu avea rost sa activeze alarma. Se apropie de usa, deschizand-o intr-un final desi destul de greu, lasandu-l pe pusti intins pe canapea momentan, pana ce ii pregatea o camera in care sa doarma, si niste pastile ca sa-i alunge mahmureala de maine. SI Riku era as la baut si stia ce inseamna sa suferi de mahmureala, iar pastilele alea il ajuta mereu. Ura la etaj, intrand in camera de oaspeti, incepand s-o pregateasca.

Adormise, insa nimic nu anticipa faptul ca se va trezi. Tot ceea ce vedea era negru, lucru ce il linistea partial. Corpul ii putea fi usor manevrat, neavand control asupra lui atat timp cat dormea. Simti schimbul de suprafete, trupul sau facand corelatie si trimitere la scopul initial.Isi intredeschise ochii, lasandu-si-i astfel, fiind sceptic in ceea ce il priveste. Loviturile ce erau amprente pe Mark il deranjau, facand astfel incat tipul sa nu uite de existenta lor. Nu era un adept al spitalului , motiv pentru care isi lasa ranile, deschise sau simple vanatai, sa se vindece singure , treptat.Cand reusi sa distinga cateva lucruri din camera, se ridica in sezut, scotand un sunet ascutit , aproape soptit, in momentul respectiv. Isi forta muschii, acestia nefiind instare sa se supuna lui Mark.Se asigura ca este singur, dandu-si jos tricoul si expunand atat tatuajul cat si ranile ca ii acopereau trupului tipului, culoarea pielii sale fiind pe alocuri vizibila.Isi trecu varfurile degetelor peste abdomen, dupa care se ridica de pe canapea, incercand sa isi revina din efectul bauturii.
-Jur ca nu o sa mai beau!
Spuse, fiind constient ca acestea sunt simple vorbe si nu promisiuni.

Dupa ce termina cu pregatirea camerei, cobora la parter unde il lasase pe pusti. Se opri la nivelul ultimei scari coborate, analizandu-l atent pe Mark, observand multimea de vanatai de pe corpul lui ins anu spusese nimic, pastrandu-si calmul si indiferenta.
-Ti-am pregatit camera asa ca poti sa te odihnesti. E prima camera pe stanga.
Urca din nou scarile, refugiindu-se in propia camera, inchizand-o, insa nu cu cheia cum avea obiceiul. Era o camera plina de arme: pusti, katane, sabii, pistoale de tot felul, pumnale si-asa mai departe. In rest, camera ii era aranjata in stil gothic, stilul lui preferat desi nu o prea arata. Se dezbraca de toate hainele ce-i acopereau corpul inafara de boxeri, luand pe el o pereche de pantaloni sport, negrii, largi si foarte comozi, ce constituiau pijamaua lui. Se apropie de pat urias, intinzandu-se in el, simtindu-si oasele cum trozneau.

Mark a fost distras in momentul in care ii auzi vocea tipului, privindu-l suspicios. Indiferenta parea a fi predominanta a caracterului sau, stiind ca acest lucru este ceea ce detesta cel mai mult. Murmura un multumesc, punand accent pe silabe si stramband intre timp din buze. Stia ca este murdar de creion, motiv pentru care dorea sa caute o baie. Incepu sa deschida fiecare usa pe care o avea casa respectiva, stiind ca isi permitea prea mult pentru un simplu invitat, necunoscut.Cand dorinta devenise realitate, intra in baie, taraindu-si picioarele pe gresie pana la chiuveta. Isi lasa mainile sub jetul de apa, incepand sa indeparteze urmele de creion. Cearcanele in momentul de fata nu erau vizibile, cele cateva minute dormite ameliorand starea de somnolenta. Se sterse cu prosopul din dreptul sau, aranjandu-si parul astfel incat sa arate mai bine. Trebuia sa recunoasca: arata aiurea de cand hotara sa nu se mai ingrijeasca, fiind obsedat in a-si face rau singur. Trase aer in piept, zambind, expresia sa faciala redandu-i frumusetea de mult timp ascunsa. In ciuda faptului ca trupul sau era plin de vanatai, acum, se mandrea de felul in care arata. Isi aranja flash-ul mai bine, dupa care isi privi pierce-ul din limba, parasind in cele din urma baia.Desigur, intentia sa nu era sa ajunga la camera spusa, privindu-i inainte,discret, traiectoria tipului. Batu usor in usa respectiva, dupa care apasa clanta, intrand in camera. Nu dorea sa para indraznet, insa se simtea ciudat stand singur

Isi deschise ochii cand auzi bataile in usa apoi vazu silueta pustiului intrand in camera. Se ridica in sezut, sprijinindu-se in mainile ce le tinea mai pe spate. Corpul lui putea fi vazut mult mai bine acum, patratele de pe abdomenul lui fiind un lucru cu care se mandrea. Il privea atent insa obosit pe pusti.
-S-a intamplat ceva?
Intreba de data asta cu o mai multa caldura in voce, indiferenta disparandu-i imediat, parca fiind o cu totul alta persoana. Adevarul era ca atunci cand se afla in camera lui, inconjurat de tot ceea ce-i placea, avand pe peretele din fata lui portretele parintilor lui, raceala ii disparea, fiind o persoana normala acum. Era si obosit, iar oboseala ii accentua cu mult indiferenta si raceala din priviri dar, odata intins pe patul lui comfortabil, ele dispareau ca prin magie.

Observandu-i corpul expus cu atata usurinta, ramase oarecum socat, uimirea sa intrecandu-si stadiul. Dadu lent din cap, amintindu-si ca ii adresase o intrebare, facandu-si curaj sa paseasca spre el. Se puse in genunchi pe marginea patului, nefiind obisnuit cu permisiuni sau cereri politicoase. Avand in vedere ca de la o varsta frageda a fost oarecum abandonat, nu avuse timp sa invete codul bunelor maniere.
-Ma intrebam daca nu vrei sa imi mai tii companie .
Spuse, dupa care dadu pozitiv din cap, sustinandu-si replica. Constientiza ca profita, poate prea mult, insa asta ii era firea si nu si-o putea schimba atat timp cat nu sesiza ca intr-adevar trebuie.Inca ii era frica sa se miste din loc, corpul tipului speriindu-l la fel si experienta acestui. Sentimentul acesta era datorat tatalui sau, ce ii ingaduise sa il exteriorizeze cu usurinta. Isi lasa mainile pe langa corp, privind intr-o parte, dorind sa mascheze momentul in care trage aer in piept.
-Mi-e urat sa dorm noaptea.

Il asculta cu atentie, pe chipul lui Riku afisandu-se un zambet bland, rar intalnit, insa existent acum. Era uimit sa vada ca Mark se trezise din betie atat de repede, fiind oarecum curios cum a facut-o caic, el personal, cand bea, ii lua ceva mult mai mult sa se trezeasca. Se dase mai incolo, facandu-i loc pustiului desi patul era foarte mare, dispunand de doua perne. Nu putea sa-l refuze pe pusti, nu cand stia si el ce probleme avusese cand a fost mic cu dormitul singur.
-E in regula, poti dormi cu mine daca vrei.
Spuse pe acelasi ton cald, lasandu-si corpul pe spate, ducandu-si mainile la ceafa, asta fiind pozitia lui preferata de a se relaxa. Somnul nu-l lua atat de usor pe cat ar fi sperat el insa macar putea sa se relaxeze pana atunci. Iis inchise ochii, ascultand linistea ce-i alinta fiecare simt in parte, avand inca o frantura din acel zambet bland pe buze.

Isi mentinuse mimica pana cand observa ca tipul se inlatura pe o parte a patului, lasandu-i lui cealalata. Schita un zambet slab, aproape inexistent, dupa care se intinse pe suprafata respectiva. Momentan hotara sa nu priveasca doar esenta situatiei, ci si detaliile ce nu il incriminau cu nimic pe Riku. Se intoarse pe o parte, inspre tip, privindu-l printre gene , iar asta datorita faptului ca doar sa mimeze cu ii are inchisi.
--Multumesc.
Murmura in cele din urma, dupa care isi deschise ochii larg, privindu-i trasaturile corpului din nou, acum fiind oportunitatea sa. Constientiza ca n-avea de ce sa isi faca, momentan, griji, fapt pentru care se ridica in sezut. Trase iar aer in piept. simtindu-se ca si sufocat, cu toate ca asta se datora si aerul emanat de camera : unul ciudat .Isi inchise ochii, lasandu-si chipul in palme, iar coatele sprijinite de genunchii sai.Privirea ii era atintita asupra unui punct fix, fiind mai mult de fatada. Nu isi permitea luxul pe care acesta il avea, in schimb, momentele nepretioase ii marcase copilaria, in ciuda neplacerilor suferite.Tusi scurt , dregandu-si vocea, dupa care isi intredeschise buzele.

Continua sa ramana in aceeasi pozitie, cu ochii inchisi, fara a avea posibilitatea de-ai deschide atunci cand simti ca pustiul se misca, cel mai probabil intorcandu-se de pe-o parte pe alta. Momentan era pierdut in lumea sa, printre miile de ganduri, iar o simpla miscare nu era de-ajuns sa-l aduca la realitate. Ii placea mult sa rataceasca printre vise fara sa doarma, sa se gandeasca la cum ar fi fost daca parintii lui ar fi trait inca, daca nu ar fi fost asasin, daca ar fi reusit sa simta si el dragostea ca un om normal. Mereu se intrebase cum era sa te indragostesti, ce simteai atunci cand se intampla si cum te comportai. Insa nu a reusit nici pana acum sa faca asta, dar pentru el nu-i o cauza pierduta. Mai avea destul timp sa se indragosteasca, momentan trebuia s ainvete cum sa alunge raceala si indiferenta departe de el.

Observa ca tortura sa iar era linistea, situatia devenind similar unor pasaje fara logica sau predominante de un limbaj prea elevat pentru vocabularul sau limitat. Obiceiul lui Mark era sa se adapteze conform conceptiilor pripite, simple iluzii ale mentalitatii ce faceau parte din viata sa.Asemenea senzatiei de ura si frica se extindea fara limita, lasandu-si adanc amprenta, fiind sentimente ce ii provocau repulsie tipului. Isi inchise ochii, dupa care tusi din nou, dorind sa sparga acel ecou mut. Isi intoarse intr-o parte capul, astfel incat sa il vada, sperand sa isi fi mentinut ochii deschisi. Contrar asteptarilor sale, Kiru si-i tinea inchisi, cel mai probabil dormind. Fiind sigur ca nimic nu-l afecta acum, se intinse din nou, lasandu-si capul pe abdomenul tipului, stiind ca astfel avea sa fie asigurata noaptea pentru el. Isi trecu limba peste buze, muscandu-si-o discret pe cea inferioara, dupa care isi inchise ochii. Mana i se urca pana in dreptul capului sau, asezandu-si-o tot pe abdomenul lui Riku. Spre deosebire de caldura acestuia,mainile lui Mark erau reci inca de cand atinse apa. Miscarile erau imprecise, usor puse la indoiala. Ofta, dupa care hotara sa alunge orice gand incriminatoriu.

Simtindu-l pe pusti atat de apropae de el, stand pe abdomenul lui, isi duse o mana usor in parul acestuia, mangaindu-l tandru. Isi deschise ochii, privindu-l calm pe Mark, analizandu-i fiecare detaliu al corpului, al chipului, incercand sa inteleaga prin ce a trecut bietul baiat. Fiecare avea propiile greutati, as aca nu-si avea rostul sa-si bage nasul unde nu-i fierbea oala. Continua sa-l mangaie pe baiat cum mai tandru nu se putea oricand, inchizandu-si ochii la loc caci era prea obosit ca sa poata sa-i tina prea mult deschisi. Somnul inca nu-l fura deloc, amagindu-l mai mult, insa pentru el era bine si asa. Muschii i se incordau usor cand mana rece a pustiului facuse contact cu pielea lui calda, ramanand totusi nemiscat. Nu s-ar fi gandit niciodata ca va putea accepta pe cineva atat de usor, insa, intr-un fel, ii era drag pustiul. Ii amintea de el in tinerete, de faptul ca mereu incercase sa gaseasca afectiune insa fusese in van.