is a sexual disgrace

Căscă ochii marii după ce soarele îi străpunse privirea cu raze puternic strălucitoare ... Lent , leneş , coborâ picioarele pe parchetul rece al camerei. Şi privi spre ceea ce era în aceea cameră.
Nu locuia de mult acolo , era un apartament normal trebuia ca dimineaţa să găsească curat având în vedere că toată noaptea a lipsit.
Se ridică în picioare şi se întinse. Era ca un corp sedat fără suflet în mişcare ; direct sub duş se aţinti.
Se desprinse cu greu de cabina duşului. Se privi în oglindă şi se strâmbă uşor ciudat.
Deja era ora 10:12 , nu-i păsa , pentru el încă era dimineaţă. Camera lui era încă răscolită , de parcă un uragan trecuse pe acolo
Privii cu slăbiciune , de pe balcon , intrarea în bloc şi oraşul , intrarea şi oraşul , şi tot aşa.
Îşi mai trase peste degete mânecile pulovărului roşu negru în dungi şi mai luă două înghiţituri din cafeaua ce tocmai o făcuse într-un ibric albastru , vechi . în timp ce privea acelaşi lucru de vreo două ore.

Nu era mult timp de când el stătea în acea cameră , dar nu cunoştea prea multe persoane ; decât unii elevi. Şi vai ce bine era, într-un anumit fel.
Se gândea totuşi ce caută la aici? Într-un oraş minuscul , cum de nu şedea la Las Vegas sau orice alt oraş mare, mai mare decât acesta. Era doar John Reevas , un viciu în persoană ;

-La dracu... crâşni printre dinţi auzindu-i vocea lui James de la Metallica , telefonul răsuna fără încetare. Luă telefonul în mână văzând cine suna , defapt fiind o alarmă stupidă. Dădu sonorul încet şi merse din nou pe balcon.
Trase de pantalonii scurţi puţin , căutându-şi prin buzunare pachetul de Dunhill niciodată neuitat . Aleluia , dădu într-un final de el.
Scoase o ţigare , o băgă în gură aprinzând-o, trăgând chipurile vreo trei fumuri constante şi privi soarele ce de mult apăruse pe cer .

Căscă leneş , tuşind . Avea o durere aspră de gât , de ceva vreme aceasta menţindu-se acolo.
Acum relax , totul era bine , nu tu oraşul agitat , deşi îi era tare dor de oraşul natal , aici parcă era mai liniştit şi mai plăcut.
Mai trase un fum din ţigară în timp ce îşi trăgea şi de mânecile peste degete, mai mult lăsând ţigarea să se fumeze singură decât o fuma el , ceea ce era neobişnuit pentru el...

Opreşte'te la camera cutare şi bate de trei ori. Dacă nu răspunde, intră şi dacă e ocupat, prefă'te că ai greşit camera, când tu de fapt nu ai făcut asta. Şi dacă îşi dă seama că minţi, fă faţa ta obişnuită de câine plouat şi dacă nu merge, eh la dracu ! Te gândeşti la ceva şi gata, trece tot, rapid, exact ca un joker la poker.
Rebecka se opreşte în faţa uşii. Bate de trei ori, fără încetare, îşi ţine cu mâna dreaptă ţigara între degete şi trage aer adânc în piept, iar apoi îşi arcuieşte buzele într'un zâmbet suav. Prima ei zi de asistenă ! Oh, da...de fapt, da, da, da ! Râde slab şi clatină din cap, apoi clipeşte de câteva ori, aşteptând să i se deschidă.

Îi eram extrem de cald careva-să-zică îşi dădu bluza jos lăsând obişnuiţi pectorali la vedere. Părul încă nu se uscase foarte bine aşa că încă curgeau mici picături de apă pe pielea fierbinte. Lăsă ceaşca de cafea în chiuvetă dând un jet rece peste ceaşcă curăţând-o perfect. O întoarse pe margine cu gura în jos.
Auzi bătăile insistente în uşă , care îi dădeau dureri de cap şi se simţea al dracului de naşpa. Tuşi , obişnuita tuse şi stinse ţigarea sau mai bine zis filtrul ce mai rămăsese din ea.
Apartamentul acestuia era foarte curat , mai curat decât vedeai la ceea mai mare gospodină din toată lumea. Nicio picătură de praf , nimic , nimic. Strânse hainele aruncate de pe fotoliu , fugând cu ele în coşul de rufe murdare de la baie şi răspunse la uşă cu un răsuflu agitat dar ascuns de buna sa actorie.
-Da? întrebă privind-o pe roşcată fix.

Aude zgomote, aşa că se gândeşte să nu mai bată, altfel ar părea ori disperată, ori...ciudată, ori...ambele şi ea nu voia nici una dintre astea două. Şi după câteva minute în care îşi fumase ţigara, în care tuşise de cel puţin două ori şi se încruntase. Oh, se va lasa de ţigări! Da, da, da, şi se va lăsa pentru Suhoon...sau doar fiindcă îşi pregătea singură coşciugul şi ura să se gândească la asemenea lucruri stupide, ce-i drept.
Cineva puse mâna pe clanţă, iar uşa se deschise şi ea văzu...eh, un bărbat bun. Frumos. Drăguţ. Cu un abdomen la care ar fi salivat dacă era animal sau om cu înclinaţii spre aşa ceva.
- 'Neaţa...adică bună dimineaţa ! îl salută şi se corectă singură, păstrându'şi zâmbetul pe chip.

Chipul lui nu arăta nicio expresie , pentru că acum fie vorba între noi , nici nu avea de ce. Nu era genul de tip comunicativ , plăcut la prima impresie din punctul de vedere al comportamentului sau să fie interactiv. Ba deloc! Era foarte sec şi direct în ceea ce făcea.
-Ăhm...bună dimineaţa. imediat a presupus că este o elevă , poate chiar asistenta lui. Nu băga de seamă căci nu era atent la detalii.
-Domişoara Ryan? întrebă pentru a se asigura , cine ştie aşa nu mai trebuia să pună un milion de întrebări stupide şi arogante.

O salută la rândul lui. Bun, măcar o făcea să simtă şi mai încordată, căci în viziunea ei, el avea privirea aceea gen : eşti moarta dacă faci ceva greşit , iar ea ura privirile astea, deşi totuşi le adora uneori. Doar uneori. Rare momente, dar de calitate.
- Da, Rebecka Ryan ! sau Becka, dar vă rog, nu-mi spuneţi domnişioară Ryan fiindcă nu...merit , să spunem, asta.
Ridică simplu din umeri şi îşi duse ambele mâini la spate, umezindu'şi uşor buzele sângerii.

Dădu slab din umeri , aproape fără să realizeze şi el de acest lucru şi se gândi cum ar putea să îi spună. Nu prea îi plăcea nici lui să spună pe nume ( prenume...nume de familie ) , avea tot felul de porecle şi chestii de genul la majoritatea eleviilor.
-Intră , roşcat-o. murmură pe un ton rece , dar cu un zâmbet şters schiţat în colţul stâng al gurii. Sper că aşa nu te deranjează. mormăi cu referire la "roşcat-o".

- Nu, deloc. Sunteţi, de fapt, al doilea care îmi spuneţi aşa ! zâmbeşte fata uşor în colţul gurii, delicat şi seducătoare ca întotdauna, timp în care păşea în apartamentul profesorului. Îşi trece uşor mâna prin păr, îşi dă o şuviţă după ureche, iar apoi se întoarce încet către el, fixându'l cu privirea ei profundă, hipnotizantă.
Se gândeşte, uşor absentă, la Joseph - fratele ei mai mare - . El era singurul, pe lângă acest profesor, care îi spunea "roşcat-o".

Închise uşa imediat ce observă că fata (roşcata) intră şi era sigur că nu o va lovi şi o invită în sufrageria lui ; un living superb de modă veche , măsuţă chinezească de ceai , canapea de piele şi tot tacâmul , plus iubetele lui flori.
-Nici pe mine nu m-ar deranja să îmi spui John. Serveşti ceva? murmură brunetul stând încă în picioare fiind gata pentru o cafea , un suc sau ceva. Îşi aprinse o ţigare , nemuritoarele Dunhill şi trase cu patima două fumuri din ea.

- John, da ! John, repetă numele şi chicoti, apoi îşi umezi uşor buzele. Dar înainte de asta, privirea îi coborâ asupra ţigării din mâna lui. Îi venea să spună 'o ţigare, poate', dar încerca să îşi înghită nenorocitele de cuvinte. Şi Doamne, deja începea să se vadă fumând aşa liniştită! , dar nu, nu, nu ! Nu o să'i ceară aşa ceva.
Trase aer adânc în piept, apoi se uită repejor în altă parte.
- O cafea...dacă puteţi, poţi...dar să fie tare ! îi spune atunci, uitându'se cu coada ochiului la el şi încercând să ignore fumul de ţigară.

Aruncă pachetul de Dunhill pe măsuţă , dar bricheta o puse peste căci putea sparge gemuleţul din mişlocul măsuţei de lemn.
-Serveşte-te dacă vrei, nu este niciun fel de problemă. zâmbi scurt , şiret , şi merse la bucătărie. Nu obişnuia să facă cafea la filtru , aşa că o făcea în modul tradiţional : la ibric. Pui apă , adaugi zahăr,laşi să d-ea în clocot ,adaugi cafea şi opreşti focul.
Turnă în două ceşti , nu prea mari , nu prea mici şi se duse cu ele în sufragerie.
-Gata. murmură brunetul , trăgând apoi din ţigare , ca dintr-o minipipetă.

- Nu mai fumez...sau fumez, dar nu acum, îi zice pe un ton plăcut, ce deşi nu avea vreo urmă de mega-extra-veselie, tot avea acel ceva special ce te făcea să o asculţi ore şi zile întregi fără a te plictisi, chiar dacă vorbea despre...nemurirea sufletului.
Mulţumi amabilă când se întoarse cu cafeaua şi se aşeză pe un fotoliu, în timp ce'şi dădea o şuviţă din faţa ochilor, ce'o enerva căci nu putea să privească bine. Luă uşor cafeaua între mâini, suflă uşor în ea şi după bău puţin. Îşi arcui buzele într'un zâmbet mulţumit, era bună.

Se aşeză la masă , mai trăgând două fumuri din ţigare ajungând la filtru stingând-o în cele din urmă. Luă ceaşca de cafea şi sorbi din aceasta.
-Şi pentru ce datorezi tu această vizită? întrebă din curiozitate, servindu-se din nou cu o ţigare. Era un fumător în adevăratul sens al cuvântului.... fuma , fuma şi iar fuma fără să se oprească. Nu , nu era deloc bine ceea ce făcea , dar nu se putea oprii , pentru că fuma de la 15 ani şi numai aşa... plămânii lui erau ciuruiţi şi mai negrii ca plămânii.

- Voiam să vă cunosc...să te cunosc, sau mă rog. Nu ştiu dacă îmi permiteţi să va tutuiesc, deci...ăh, şi m-am gândit să vin la ora asta fiindcă am mai fost asistenta unui profesor şi uneori trebuia să fiu matinală, îi răspunde pe acelaşi ton , în timp ce lăsa uşor ceaşca jos, pe masă şi îşi retrăgea cu fineţe degetele de pe ea. Nu stătea picior peste picior, ci normal şi nici nu voia să stea într-un fel anume, aşa cum făceau fetele. Ea era băieţoasă. Trase aer adânc în piept şi clipi de câteva ori, privindu-l pe John cu albastrul ochilor strălucind jucăus.

Tuşi slab şi se aşeză mai comfortabil pe un fotoliu tapiţat cu piele roşiatică , trase un fum ca din pipetă din ţigarea lui Dunhill , nu era un mare fan al acestui tip de ţigării... dar erau bune , destul de bune încât să nu le refuzi.
-Să mă cunoşti? Nu ştiu ce să zic , ai fost mai mult băgată pe gâtul meu de director , căci eu unul...nu "colaborez" cu nimeni , sunt ca un lup singuratic...şi-mi place asta. murmură brunetul cu atâta non-şalanţă încât te-ar durea sufletul să auzi o jignire cât de mică din gura lui.

Îl ascultă şi îşi arcui sprânceana.
- Lup singuratic sau nu, tot veţi avea nevoie de mine cândva! Nu sunt chiar atât de inutilă pe cât par, îi spuse şi îl privi atentă, cu albastrul intens având o sclipire aparte. Contrazicea, contrazicea şi contrazicea. Nici de'a dracu nu i-ar fi dat dreptate, iar acum sigur nu avea. Bine, avea un orgoliu imens şi poate chiar şi atunci când va avea ea tot n-o să-i dea. Dregându'şi încet glasul, luă ceaşca de cafea şi luă o gură, apoi clipi de câteva ori şi îşi coborâ priivirea spre lichidul călduţ. Nu voia să o arate şi reuşea asta, dar John o rănise. Deşi foarte puţin, o rănise.

Nu prea băga de seamă ceea ce spunea fata şi încerca să nu se comporte ca un bădăran , ce adevărat chiar era uneori. Privi spre ceasul atârna de perete realizând că se făcuse aproape 11 şi era timpul să se pregătească pentru şcoală.
-Tu eşti gata de şcoală? o întrebă pe tânără gândindu-se că el în pantaloni scurţi nu prea era gata şi trebuia să îşi ia unul dintre obişnuitele costume pe care le purta în timpul serviciului.

- Mmm, da ! îi răspunse la întrebare şi dădu uşor din cap. Îl privi atentă, în timp ce-şi aranja uniforma, căci înainte de a veni la profesor, trecuse pe la academie pentru a'şi lăsa rucsacul cu hainele de antrenament.
Îşi strâmbă slab nasul şi chicoti delicat, în timp ce îşi dădea părul de pe umeri, apoi se îndreptă de spate, privinu-l pe brunetul din faţa ei. Se gândea la multe, chiar la foarte multe chestii, dar nu dădea atenţie la ceva.

Se ridică în picioare , stingând ţigarea în scrumiera de porţelan aflată pe măsuţă şi se adresă fetei cu un glas puternic:
- Scuză-mă două minute ,te rog. făcu o mică plecăciune şi ieşi din încăpere mergând la el în dormitor pentru a se schimba.
Alese un costum negru , tipic pentru personalitatea lui întunecată ca să spunem aşa. Îşi aşeză cravata la cămaşa albă , super imaculată ( aproape zici că strălucea pe el ) şi se împarfumă de parcă îţi vine greaţă doar de la un fâs , dar parfumul ăla nu îi dădea senzaţia de greaţă ci de admiraţie şi mirosea al dracului de frumos.
Reveni cu sacoul pe mână , fiind gata încălţat pentru plecare.
-Mergem? întrebă calm , cu o slabă flacără de căldură în voce.

- Mergem ! se ridică atunci Rebekca în picioare.
Îşi aranjă părul, gest tipic ei înainte de plecare şi apoi trecu pe lângă profesor, dar nu mergea ca o fată. Nu elegegantă, nu graţie, nu nimic ! Doar paşi normal, punea stângul în faţă şi tot aşa. Îşi aranjă cu vârfurile degetelor cămaşa albă, apoi fusta şi se întoarse spre brunet, analizându-l din cap până în picioare. Când trecuse pe lângă el îi tremuraseră genunchii din cauza parfumului. Îi venea să râdă de ea în ultimul hal ! Clătină din cap şi doar surâse simplu, apoi se îndreptă calmă spre ieşire.

Deschise uşa lăsând-o pe tânără să iasă prima apoi ieşi şi el coborând scăriile până la Porche-ul ( o maşină "vitezomană" neagră , cu un motor destul de puternic , tot confortul , în două uşi , scaune de piele şi muzică rock clasică care să răsune în aceasta) pe care îl conducea cel mai des atunci când mai era cu cineva , sau era îmbrăcat la costum în rest mergea cu motorul lui , un Suzuki absolut superb pe care nu prea arătai bine îmbrăcat în costum de normal , decât într-unul de piele desigur.
Îi deschise fetei portiera din dreapta aşteptând să intre apoi intră şi el , pornind maşina şi aprinzându-şi din nou o ţigare (trebuia să înceteze să mai fumeze non-stop căci alfel zilele lui se vor scurge şi mai repede decât se scurg precum nisipul dintr-o clepsidră ).

Îl urmă liniştită pe John, ţinându'şi braţele la spate şi având o ţinută dreaptă, dar nu fermă. Era uşor jucăuşă. Zâmbea finuţ, nu cald, ci atrăgător într'un mod simplu. Îi privi maşina ( umblase cu vreo două, cu ambele făcuse accident şi intrase în spital, iar în mod miraculos rămăsese fără cicatrici sau sechele ) şi îşi muşcă uşor buza inferioară. Mulţumi amabilă când brunetul îi deschise uşa, intră în autombil cu mişcări simple, apoi se uită pe fereastră, surâzând.
- Veţi muri repede, îi spune, privindu-l cu coada ochiului.

Ieşi cu maşina din parcare , privind cum plaja deja începea să se umple de tot felul de fete-fete care se bălăceau şi se prăjeau la temparatura ce creştea din ce în ce mai mult.
-Da ştiu.. voi muri repede, nu cred că prind 30 de ani. Off..dădu din umeri. Măcar ce mi-am trăit viaţa , dar acum depinde totul de noroc ,nu? întrebă. Noroc , ha? Uhm...ce să zică şi el! Patetic! Tâmp! Ireversibil acum.
Se mişca rapid printre maşiniile ce stăteau lent la stop , slalom printre cretini? Cam aşa ceva.

- Cum adică v-aţi trăit-o ? îl întrebă, aşezându'şi palmele pe genunchi şi îşi întoarse privirea spre el. Vreau să spun că...aveţi de-abea 26 de ani, sunteţi tânăr ! La treizeci de ani ar trebui să fiţi în viatţă, îi spuse şi începu să se joace cu o şuviţă de păr, învârtind-o pe degetul arătător, în timp ce-şi păstra zâmbetul senin pe chip.
Se uită şi pe fereastră, gânditoare. Dacă el şi-o trăise ea mai avea jumătate sau un sfert ? Trage aer adânc în piept şi pentru o clipă se încruntă.

-Nu e obligatoriu ca la treizeci de cani să fiu viu , alţii mor mai de tinerii , nu ai cesă faci. Eu...mi-am făcut-o cu mâna mea. murmură brunetă oprind la un stop ( de roşu , logic ) privind-o apoi pe fată.
Trase un fum de ţigare , deschizând geamul mai mult , oftă slab , mai neauzit.
" Nu mi-am trăit viaţa îndeajuns , dar ce să fac? Nu pot interveni...Uhm ba da! Să mă las de ţigări! Dar nu pot face asta aş uşor, dă-le dracu!" replică în sinea sa , demarând din intersecţie spre şcoală.