I'd come for you .

Dimineaţa, în jurul orei şapte şi jumătate, sâmbăta.



Rebecka îşi întinse oasele, auzindu'le trosnind vag. Îşi frecă ochii cu mâinile, apoi căscă uşor. Deşi îşi făcuse un duş rece, nu mai bun pentru a te trezi, ei încă îi era somn. Căscă încet, târându'şi obosită picioarele prin bucătărie. Azi trebuia să se antreneze. Azi, după cum vedea, avea să fie furtună, încă de pe acum, din cauza norilor urâţi de pe cer.
Avea părul încă ud pe la vârfuri. Purta un maieu lărguţ şi alb şi nişte boxeri negri. Era adevărat că nu stătuse să se privească în oglindă. Arăta bine, da. Dar era îmbrăcată cam indecent, după cum i'ar fi zis fraţii ei.
Clătină din cap şi aprinse aragazul. Se apuca să'şi facă o cafea. Nu nu mai ei, ci şi celor care mai aveau să vină prin bucătărie. Se rezemă de masă în timp ce apa ce devenise cafenie se încălzea.

Pierduse absolut toată noaptea în bucătărie. Nu făcuse nimic, nu mâncase, doar stătuse pe scaun şi privind în gol. Avea gândurile răvăşite şi la fel şi sentimentele. Era destul de greu pentru el în acest loc, dar dădea tot ce avea mai bun din el şi se străduia enorm. Mai avea nevoie de ajutor, da, dar din cauza orgoliului său nu zise nimănui asta şi nu! nu va spune nimănui. Ar fi fost ridicol pentru el să ceară ajutor altcuiva.
Ochii săi i se înroşiseră din cauza lipsei de somn, iar tenul său devenise şi mai alb decât era. Acum chiar că arăta ca un vampir, dar ce i-ar păsa lui? De fapt, cui i-ar păsa? Nimănui, exact, îmi place că sunteţi toţi de acord aici. Dar cine n-ar fi? El chiar arată ca un vampir. Ei bine, unul drăguţ. L-ar putea înlocui foarte bine pe Edward... Cullen? Nu a fost niciodată fan Twilight, deci nu avea de unde să ştie cum îl cheamă pe acel băiat. Nici că i-ar păsa prea mult, are chitara cu el. Ce treabă are chitara aici? Ei bine, când are chitara pe-aproape, lui nu-i mai pasă de nimic. Nici de el, nici de nimeni. Dacă e să o ia aşa, lui nu i-a păsat vreodată de cineva, mai puţin de Junsu. Însă atât.
A privit înainte, stând cu chitara în braţe şi dintr-odată o fată care, era îmbrăcată indecent, putea spune, intră în bucătărie. Probabil nu-l observase de nu-l salutase, sau ceva de genul. Era chiar în colţul bucătăriei, lângă un geam. Avea să se joace puţin cu ocazia asta.
Văzând-o că era concentrată şi afundată în gânduri, a lovit dintr-odată, puternic, coardele chitarei, făcând un zgomot enorm de puternic. Probabil o speriase, dar cum a mai spus-o, nu-i pasă.
O privi atent, observându-i picioarele lungi şi formele destul de plăcute în ochii lui, dar nu dorea să arăte că îi place ceea ce vede, aşa că îşi mută imediat privirea.

Nici nu îşi dăduse seama că se mai afla cineva în bucătărie. Îi era prea somn, era prea obosită, prea gânitoare şi prea pofticioasă de cafea ca să mai acorde atenţie altor lucruri sau persoane. Îşi trecu degetele lungi şi fine prin păr. Ai fi spus că a cântat toată viaţa la pian, dar nu era aşa. Nici nu-l atinsese. Clatină din cap, dar tresare puternic, speriată când aude coardele.
Loveşte ibricul cu mâna şi aproape că ţipă, dar îşi muşcă buza inferioară pentru a se abţine când lichidul fierbinte îi cade pe picioare.
Enervată şi mai ales, speriată, îşi ridică privirea de un albastru profund, intens, spre vinovat. Îşi arcuieşte o sprânceană, înghiţind încet în sec, în timp ce îl analiza atentă. Semăna cu un vampir tipul. Avea un chip aşa palid...şi ochii roşii. Poate nu dormise ! Ăh, da, logic ! Dar când intrase în...? Hm, poate că fusese aici de mai mult timp, dar ea nu-l văzuse.
-De ce ai făcut asta ? îl întreabă atunci, subţiindu'şi buzele, în timp ce ia un prosop de pe masă şi se lasă pe vine pentru a curăţa gresia şi piciorul ce-o ardea.

Îl bufni râsul când aceasta se speriase, dar nu se aștepta ca ea să lovească ibricul și să verse cafeaua. Ridicol. Acum ar trebui să se simtă vinovat, dar nu, nu se simți așa. Era și vina ei până la urmă că se speriase așa ușor, nu? El doar lovise coardele chitarei, atâta tot. Putea să își aducă și tobele eventual. Oh, bună idee. Data viitoare va aduce tobele și va cânta la ele în mijlocul nopții. Era mult mai interesant așa. A trecut cu limba peste buzele sale roșii de parcă acum câteva secunde băuse sânge sau măcar suc de roșii, și se ridică, lăsând chitara sprijinită de perete. Nu știa ce ar trebui să facă, dar se duse către ea și luă, de asemenea, un prosop curățând gresia. Logic. Doar nu era să îi curețe cafeaua de pe picior, nu? Ar fi părut un pervers iar el clar nu era unul.
-Amuzament, replică scurt și ridică privirea către ea, curățând în continuare cafeaua de pe jos, și totuși, ca să nu pară un nesimțit, căci până la urmă el o speriase, a trecut ușor cu partea uscată a prosopului pe piciorul ei, ștergând o mare parte din cafea. O lăsă mai apoi pe fată să se curețe complet și se ridică, ștergându-se pe genunchi. Se lipise rapid praful de pantalonii săi negri și strâmți. Cine știe de când nu a mai fost făcută curățenie în bucătăria aia de era atâta praf. Oricum, luase ibricul și îi turnase în ceașcă ce a mai rămas din lichidul amărui. Putea să se comporte frumos uneori, dar foarte rar.

Îi venea să îi tragă două după ceafă, să îl înjure şi să urle la el până rămânea fără glas, căci îi stricase mult iubita cafea. Dorea , pe lângă asta, să'l audă cântând la chitară. Era al dracului de curioasă să vadă ce putea, căci ea cântase decât o dată şi chiar şi atunci, lăsase singura chitara, fără să îi spună cineva că nu are nicio înclinaţie spre aşa ceva. Se uită atentă la el, cu ochii mari şi cu buzele în continuare subţiate.
Cum era jos, şi el veni. O ajută să şteargă gresia. Frumos din partea lui! Apoi, se îmbujoră puternic când îi atinse piciorul cu partea prosopului ce era uscată. Ah, tot vina lui era şi acolo. Nu zise nimic, doar îl urmări atentă cu privirea şi îşi muşcă buza inferioară. Îşi drese uşor glasul după ce termină. Se întoarse spre masă, de fapt spre cana ei cu cafea şi repejor, se trânti pe un scaun. Întinse mâna după cană, o luă, o mirosi, o bău. Îi plăcea. Vai, ce talentată era în ale cafelei ! Şi ce modestă ! Râse încet de propriile gânduri, închizându'şi uşor ochii pentru un moment.

Nu înţelegea pe moment de ce fetele se îmbujorau atunci când el le ajuta cu ceva sau chestii de genul. Îl credeau cumva Edward Cullen sau ce? Şi-a dat ochii peste cap, dar totuşi schiţă un zâmbet în colţul gurii, care îi dispăru rapid în momentul când ea se trânti pe scaun, tresărind într-un mod suptil. Se aştepta la ceva mai feminin totuşi, nu să se trântească aşa cum face taică-său când vine de la servici obosit mort. Oh, ce comparaţie. Genial, Suhoon, genial. O privi atent şi îi analiză până şi cel mai mic detaliu. De obicei nu privea aşa persoanele, dar acum oricum n-avea ce să facă în afară de asta. Sau poate... să bea şi el cafea. Hei, fata, vrea şi el cafea. Se strâmbă uşor în sinea sa, şi se aşeză în faţa ei pe un scaun. Se aşeză mai uşor decât ea, cu mai multă eleganţă, dacă se putea numi aşa. Nu degeaba i se zicea Vampire Queen, nu?
Fata începu să râdă încet, făcându-l să creadă că i se pare amuzantă situaţia în care se aflau amândoi. Era totuşi o atmosferă awkward în bucătăria aceea. El nu ştia ce să zică, ea îşi savura cafeaua mult prea bună şi nici măcar nu îi mulţumi.
-Ţi se pare amuzant? întrebă dintr-odată, ridicând o sprânceană şi îşi lăsă capul într-o parte, aproape atingând cu urechea umărul său.

Doamne, ştia cât de băieţoasă era ! Era fată şi uneori mai avea gesturi şi mişcări obişnuite fetelor, dar ea nu ştia să se comoprte întotdeauna ca una. Lasă cana pe masă şi se uită atentă la felul în care tânărul se aşează pe scaun. Uite aşa ! Uite aşa ar fi trebuit să se pună şi ea, nu să se trântească ca un băiat...ce nu era. Strâmbă slab din buze şi îşi rezeamă capul în palmă, în timp ce întinde cana cu cafea spre el.
- Nu, amuzante mi se par gândurie mele ! Hai, bea...nu degeaba m-ai ajutat, îi zâmbeşte încet, cu un aer deşi indiferent, atrăgător, apoi începe să se joace cu o şuviţă de păr.

Wat is dis shiet, gurl? Ai de gând să-mi dai ceaşca ta? Huhh? Ăsta e un sărut indirect. Like I care, îşi zise în gând şi luă ceaşca, lipindu-şi buzele de ea, şi sorbind puţin din lichidul amărui. Era prea amar pentru el. Unde-i zahărul? Aduce-ţi zahăruuul! Okay, that's enough, Suhoon. A strâns puternic din ochi, prefăcându-se că îi place enorm cafeaua aceea amară. Mai amară ca maică-sa, oh shiet, asta e grav atunci. Lăsă ceaşca pe masă, subţiindu-şi buzele şi de asemenea îşi micşoră şi ochii, privind-o atent. În acel moment dorea să ţipe să-i aducă zahăr, altfel va arunca şi ceaşca asta cu cafea pe ea. Şi nu, nu o va mai ajuta să se cureţe deloc! Dar nu, nu putea să facă asta oricum. Era profesor,right? Oricum, profesor profesor, dar el era tânăr deci te rog. Avea şi el momente de nebunie ca toţi copilaşii ăştia mai mari de optsprezece ani.
-De ce e aşa amară cafeaua, huh? întrebă el, neschimbându-şi expresia nicio secundă. Lui îi plăceau lucrurile dulci, da, dar cu toate astea, i se părea cam ciudată întrebarea pe care i-o puse. De ce aşa amară cafeaua? Oh, Suhoon, tu, tu idiotule. Îşi lovi uşor fruntea cu palma.

Îşi aduse aminte că era profesor. Doamne Dumnezeule ! Şi stătea aşa în faţa lui...vai, Doamne! Şi aproape că îl înjurase...cum era posibil? Se ridică brusc de pe scaun când îi vede expersia. Ştia că nu îi place, aşa făcea şi ea cqnd nu îi plăcea ceva. Trager aer adânc în piept şi deschide dulăpiorul unde era zahărul. Îl aşează pe masă, întinzându-l către acesta, apoi trage de nenorocitul de maieu în jos. Nu îi venea să creadă că se arăta aşa unui cadru didactic ! Se dă un pas în spate, căci se apropiase puţin prea mult de el, apoi se aşează pe scaun, la fel ca un tip, logic.
- E amară fiindcă aşa'mi place mie, îi răspunde atunci pe un ton calm, uşor rece, apoi îşi drese glasul.

Îl bufnise râsul când îi văzu toate acţiunile sale rapide. Mai întâi, a deschis dulapul şi a scos zahărul, i-l dădu lui, apoi începu să tragă de maieu, iar maaai apoi, se trânti la fel ca taică-său pe scaun. Îşi dăduse abea acum seama că e profesor, sau ce? Îşi duse mâna la gură, astupându-şi zâmbetul.
-M-ai cam încurcat cu un elev, nu-i aşa, domnişoară Rebecka? întrebă el şi se ridică, aşezându-şi hainele, mai exact tricoul negru pe care scria numele unei trupe de rock din Japonia. Era un fan al rockului, mai ales al aceluia japonez. Îşi luă o linguriţă mică şi îşi puse în ceaşcă zahăr. Nu foarte mult, dar nici foarte puţin. Exact cât să fie pe gustul lui. A luat o gură din lichidul dulce amărui şi ridică degetul mare în semn de okay.
-Hm, mult mai bine aşa. A lăsat ceaşca jos şi o privi pe fată, rămânând oarecum hipnotizat de ochii săi albaştri. Cât îşi dorea el ochi albaştrii, Doamne! Oricum, avea lentile pentru asta. Lentile mov, albastre, roşii. Da, roşii ca să pară şi mai vampir. Nu îl deranja că lumea îi spunea vampir, chiar îi plăcea, mai ales că era un fan al acestor creaturi.

- Ceva de genul, dar îmi pare rău ! Nu am vrut, chiar nu am vrut şi de obicei nu prea fac asta, dar...Doamne, iertaţi'mă !
Rebecka îl priveşte atentă, cu albastrul ochilor strălucind jucăuş. Faptul pentru care îşi cerea scuze aşa era fiindcă mai toţi din familie o învăţaseră să îşi respecte profesorii, iar ea cam asta făcea , plus nu dorea să pară o destrăbălata idioata.
Inspiră adânc, în timp ce se aşează picior peste picior şi îl priveşte mai atentă. Cum să nu îl încurce cu un elev ? Părea aşa tânăr, frumos, delicios, frumos...stai, era a doua oara când se gândea la cuvântul ăla ?

Era amuzant pentru el să o vadă aşa, că îşi cere scuze de şapte mii de ori. Oricum nu e ca şi cum era supărat pe ea sau ceva de genul. Helău, care băiat ar fi supărat să vadă o fată îmbrăcată aşa? Şi în plus, el nici măcar nu era atât de mare, deci nu putea zice că e pedofil. Cel mai probabil ea era cu un an mai mică decât Suhoon. Parcă aşa văzuse când controlase lista cu elevi.
-Calmează-te, Rebecka. Nu mă deranjează cum te comporţi, cum vorbeşti, şi nici cum eşti îmbrăcată. Eşti liberă să faci ce vrei, spuse şi o privi în ochii săi albaştri. Se ridică de pe scaun şi se duse în faţa ei, aşezându-i câteva şuviţe de păr care nu stăteau la locul lor.
-Tch, arăţi ca şi cum ai fi fost violată. Mai bine... te-ai duce să te îmbraci, îi spuse şi îi făcu uşor cu ochiul. Oh stai, ce faci, Suhoon? Cumva începi să flirtezi cu o elevă? Sună tentant asta, dar nu, calmează-te Suhoon. Oricum va face ce vrea el, nu contează că nu e bine să flirteze cu o elevă. Până la urmă, nici nu prea putea să îi spună elevă. Erau cam de aceeaşi vârstă, deci, nu putea fi o problemă, nu? Deloc chiar.
Şi-a retras mâinile şi şi le puse în buzunarele de la pantaloni-i negri şi strâmţi, care îi făceau picioarele să pară şi mai subţiri decât de obicei. Ei bine, el arăta mai bine decât unele fete. Mă refer aici la corpul lui, nu la faţă. Sau... dacă şi-ar pune o perucă, chiar ar arăta ca o fată. Ar trebui să încerce o dată.

- Eu...violată ? Văăă rooooog ! Nimeni nu ar îndrăzni să se atingă de mine când ar şti că sunt cu...dar brusc, se opri. Ce voia să spună ? Nimeni nu ar îndrăzni să se atingă de mine când ar şti că sunt cu....( cu cine, pentru numele tuturor Sfinţilor şi a Satanei, dacă trebuia?! ) cu el ! Cu profesorul. Da, da, da ! Asta dorise să spune. Exact asta !
- Mă duc să mă schimb, se ridică atunci repede de pe scaun şi îl priveşte atentă, cu un zâmbet micuţ pe chipul uşor măsliniu, plăcut. Adorase momentul când el venise şi îi dăduse şuviţele alea la o parte. Se simţise genial de bine aşa de aproape de el !
Inspiră adânc si se întoarce pe călcâie, ţopăind sau mergând în acelaşi timp spre ieşirea din bucătărie.

Voia să întrebe de continuarea propoziţiei, dar o lăsă să se ducă ţopăind către camera sa şi să se schimbe. Ţopăia. Ceee, Doamne iartă-mă şi pe mine şi pe ea?! Sfântă Macaroană! E o ciudată, da, o ciudată. Şi bipolară. Oh da, cuvintele ăstea două o caracterizează perfect. A dat din umeri şi se aşeză pe scaunul unde stătea ea, privind tavanul. Avea chef să cânte până se întoarce fata, aşa că s-a dus către chitara lui, aşezându-se pe scaunul unde stătuse o noapte întreagă, şi începu să cânte River flows in you. Adorase melodia asta de prima dată când o auzise. Era perfectă, era genială. Şi nu s-a lăsat până nu a învăţat-o la chitară, dar şi la pian. Avea destui ani experienţă la chitară şi de asemenea şi pian. Probabil zece ani, chiar unsprezece. Îi plăcea să cânte la chitară, el aşa se relaxa. Şi uita de toate şi de toţi.
Începu încetul cu încetul să cânte şi cu vocea sa plăcută la auz, care suna destul de bine, şi la un moment dat, se opri şi oftă lung, lăsându-şi capul pe spate.

off: omg, omg ! îl şti pe Sungha ? o.o <3333

on:
- De ce te'ai oprit ?
Glasul Rebeckăi suna placut, suav după ce el se opreşte de cântat. Stătea rezemată de pragul uşii, cu braţele încrucişate la piept şi îl privea cu ochi strălucitori, jucăuşi, în timp ce se îndrepta uşor de spate pentru a se apropia ceva mai senină de el. Se schimbase în nişte pantaloni scurţi, negri şi un tricou simplu, alb şi larg, pe care scria ceva de iubire în coreeană, dar ea nu avea nici cea mai mică idee ce însemna sau chestii de genul ăsta.
Trage un scaun şi în loc să se aşeze normal, cu spatele rezemat de spătar, ea se aşează ca un băiat. Picioarele după spătar şi coatele rezemate de acesta, în timp ce 'şi rezemă chipul în palmă.

off: omg, omg! daaa! :]] deşi am mai zis-o odată, but nvm. xD
on:
Tresărise în momentul când auzi glasul ei intervenind brusc. Nu se aştepta ca ea să fi ascultat în tot acest timp. Nu, deloc. Nici măcar nu îi trecuse prin gând asta. O privi atent, analizându-i hainele cu care era îmbrăcată. Ei bine... nu e ca şi cum se schimbase prea mult. În ochii lui tot indecentă era îmbrăcată. Tsk tsk, Suhoon are minte virgină. Bine, şi el e virgin dar ceee contează? Nu a găsit fata perfectă pentru el. Pe tricoul ei scria ceva legat de iubire, putea spune exact şi ce dacă ea îndrepta uşor tricoul, pentru a vedea mai clar, dar o lăsă baltă. Nu îl ajuta oricum cu nimic că citea ce scria pe tricoul ei. A dat din umeri şi se ridică, ducându-se în faţa ei. Îi ciufuli uşor părul, plăcându-i cât de moale e şi fin. Era... mătăsos. Aşa cum îi place lui. A zâmbit, iar mai apoi degetele sale o apucară de bărbie şi îi ridică chipul.
-Ca să te aud când vii, simplu, îi răspunse la întrebare, lăsându-se puţin mai în jos, către chipul ei. Aşa îi putea analiza mai bine trăsăturile feţei. Era chiar mai frumoasă. Era şi drăguţă dar şi sexy în acelaşi timp. Nu multe fete pot fi aşa cum e ea, dar în schimb, multe fete ar dori ca să fie în locul ei. Nu numai pentru frumuseţea sa, dar şi pentru că este atât de aproape de Suhoon. Unele eleve erau moarte după el.

Se încruntă amuzată când el o ciufuleşte. Nu că nu suporta asta, toţi îi făcea lucrul acesta doar fiindcă aşa avea ea părul şi mai tuturor le plăcea să'şi treacă mâna prin părul ei, de altfel. Chicoti delicat, de câteva ori şi se îmbujoră uşor când chipul lui fu poate prea aproape de al ei. Nu putea să mintă şi să spună că nu îi place. Ah, ba da, enorm de mult ! Al dracului de mult ! Oare avea să o sărute ? Oare...oare avea să facă ceva sau doar îi plăcea să o amăgească ? Eh, cum o fi, ea risca în acel moment, motiv pentru care îşi duse mâinile după gâtul lui, îşi trecu senzual vârfurile degetelor pe ceafa lui şi îşi arcui buzele într'un zâmbet mic.
- Aha, îngângă încet, urmărindu'l la fel de atentă cu privirea.

Îşi simţi inima bătând nebuneşte şi se întrebă de ce face fata toate astea, de ce îl amăgea aşa de mult, de ce îl chinuia, dar apoi găsi răspunsul: îl place. Şi el o place, dar nah, era prea devreme să spună asta, nu? Sau ce rost are? Dacă totul merge okay între ei, mai devreme sau mai târziu tot va afla ea asta.
-Ce faci? întrebă el, micşorându-şi ochii şi privind-o într-un fel suspicios. Avea de gând să îl sărute, sau ce? Nu, n-avea să cadă "pradei" aşa uşor. Se va mai juca puţin cu ea şi atâta tot. Se lăsă mai în jos, până când nasurile lor se atinseră, şi îşi duse o mână pe obrazul ei.
-Rebecka, ştii că nu ar trebui să facem asta, nu? Aşa că, mai bine ne-am opri aici, spuse dintr-odată şi dădu să se îndepărteze, deşi clar nu dorea să facă asta. A trecut cu mâna prin părul său negru şi cât de cât lung, ciufulindu-l şi mai apoi îl aranjă în aşa fel încât să nu-i mai intre în ochi. Acum că făcuse asta, clar nu ştia ce să mai zică şi atmosfera devenea încetul cu încetul mai ciudată şi destul de aiurea, mai ales pentru el.

O amăgea. Şi ea se amăgea singură, îşi repeta în minte că o va săruta, o va săruta, o va săruta, dar nu...Normal, până acum trebuia să aibă buzele lipite de ale ei, nu să o privească, nu o să îi atingă obrazul, nu să vorbească! Totul se întâmpla invers decât îşi dorea ea şi o enerva, dar în acelaşi timp îi venea şi să plângă doar pentru simplul fapt că se uitase la un profesor, car hei !, va găsi puştoaice ca ea la tot drumul. Ea nu era un specimen aşa rar ca unele.
- Ştiu! Iartă'mă...iertaţi'mă, se retifică, încruntându'se brusc şi deodată îl împinge în spate cu mâinile, dădnu'se la rândul ei un pas în spate. Aşa, acum nu erau aproape unul de altul. Se mai dădu câţiva paşi în spate, pentru a nu fi deloc în apropiere cu el şi trase aer adânc în piept, ridicându'şi privirea spre tavan.

Oftă lung, căci nu dorea să se întâmple aşa. Parcă ştia că are o slăbiciune pentru persoanele triste, iar ea în acel moment pur şi simplu îl făcea să o sărute, numai de-al naibii ca să îi arăte că de fapt o place. Se strâmbă uşor şi o trase de mână, astfel ajungând iar aproape, el chiar îşi duse o mână pe spatele ei, iar cealaltă pe gâtul său. Nici nu mai stătu prea mult pe gânduri şi îşi lipi buzele de ale ei, stând aşa pentru o clipă sau două, iar apoi începu să şi le mişte lent deasupra alor ei. Erau moi, dulci şi pur şi simplu perfecte. Perfecte pentru el, da? Numai pentru el, şi atât. Mâna lui urcă mai sus, până când ajunse cu ea în părul ei, încâlcindu-şi degetele în el şi continuă să o sărute pasional, făcând o mică pauză pentru a-i spune ceva.
-Să nu mai faci asta, ai înţeles, Rebecka? Iar imediat după, trecu cu limba peste buzele ei, cerând parcă permisiunea de a intra cu ea în caverna fierbinte a fetei şi apoi, cum primi acea permisiune, începu să îi cerceteze fiecare colţişor în parte, savurând fiecare secundă în parte. Îi plăcea, adora acest moment. Mai ales buzele fetei, erau perfecte, moi şi extrem de dulci.
Inima îi bătea rapid, mult mai rapid, din cauza emoţiilor cel mai probabil.

Când o prinse de mâna scânci fără sunet, ca şi cum voia să-l oprească. dat nu reuşi. Îşi lipi trupul firav de al lui, înghiţi în sec şi când buzele lui le presau pe ale ei, simţi că facea infart. Murea. De plăcere ? Da! De plăcere nebună, sălbatică, plină de pasiune, o plăcere ce ardea în ea ca un foc de abea pornit şi ce sigur nu avea sa se stingă prea curând. Doamne, ce buze fine avea ! Delicioase, apetisante, le voia doar pentru ea şi nu avea nici un chef să le împartă cu alţii. Îşi duse o mână după gâtul lui şi îşi trecu degetele peste ceafa lui, apoi suav peste pielea gâtului.
- Nici tu...niciodată, îi şopţi apoi pe un ton uşor tremurat, coborându'şi privirea către buzele lui. Se jucă cu limba lui uşor vulgar, dar pasional şi cu tandreţe, în timp ce'şi lăsa mâna stângă pe pieptul lui. Adora momentul ăsta, deşi inima ei bătea nebuneşte. Şi totuşi, ceva îi spunea în minte, un ecou puternic de fapt, că nu e bine ce face. Şi ştia că trebuia să înceteze toata treaba asta.

Gata. Nu se mai simţea vinovat, sau că trebuia să înceteze. Era doar un an diferenţă. Un an amărât, atât. Ce contează dacă el e profesor şi ea elevă? CE CONTEAZĂ, HUH? Nimic, aşa e. Absolut nimic.
Cine ar fi crezut că ei doi vor ajunge să se placă, mai ales după ce el o speriase şi ea dărmase cafeaua? Haha, e amuzant totuşi cum lucrurile s-au întors rapid. Rapid, da. Nici bine nu trecuseră două ore de când s-au cunoscut, şi uite-i acum. Ei bine, se cunoşteau de mai de mult dar abea acum au avut şansa să vorbească. Regretase că nu vorbise de mai de mult cu ea. Probabil până acum aveau o relaţie super frumoasă şi serioasă, normal. El e mereu serios când vine vorba de asta şi sigur nu ar fi lăsat-o baltă pe fată din niciun motiv.
Îi muşcă uşor vârful limbii şi schiţă un zâmbet, dar după un minut, cam aşa, se îndepărtă câţiva centimetri.
-That's enough, spuse şi trecu cu limba peste propriile buze, apoi zâmbi şi o ciufuli. Happy now?întrebă, cu referire la acum câteva minute când era tristă că nu o sărutase şi îl şi împinse. Ba mai că mai avea puţin şi plângea.

Elevă - profesor. Elevă - profesor. Elevă - profesor. Oh, la dracu ! Şi ce ? Care, pentru numele Sfintei Budinci de Cicolată, va fi problema dacă vor fi împreună ?! Care ?! Perfect. Cum nu găsea un răspuns, se putea numi mulţumită, fericită, îi venea să ţopăie într'un picior şi să îmbrătişeze lumea, dar se abţinea. Ar fi fost clar o disperată şi LOL , ea nu era una. Sau era ? Mă rog, încă nu ştia prea bine.
Icni încet când o muşcă de vârful limbii şi îl privi apoi cu ochii mari, trecându'şi încet limba peste buze după ce sărutul luă sfârşit.
- De ce ai făcut asta ? îl întrebă brusc, înghiţind uşor în sec şi clipi de câteva ori.

Veşnica întrebare care o auzise prin drame mai mereu. DE CE NU POŢI TACE DIN GURĂ ŞI SĂ TE BUCURI CĂ TE-A SĂRUTAT, HUHUHHUHUHUH? ASDFGHHKSLKASJ YOU'RE SO UGHHH... Ahem, I'm done. Îi veni să râdă dar totuşi o privi cum îşi linge buzele, exact cum făcu şi el. Acum îl şi imită, wow.
-De ce? Să te fac fericită. Nu asta voiai? Ei bine, ai primit ceea ce voiai şi vei primi în continuare. Dar mai ales, pentru că îmi placi, so... end of discussion, finaliză el şi îi dădu un pupic pe frunte, zâmbindu-i pueril. Era atât de frumoasă, chiar şi atunci când era tristă, nervoasă sau pur şi simplu şocată.
-Trebuie doar să realizezi de pe acum că nu voi fi genul de băiat prea romantic, dulce şi mereu atent. Okay, that's a lie. Sunt exact cum vrei, cum vrei tu şi toate fetele so...I'm perfect. Uhm, vrei să ieşim în oraş? Schimbă rapid subiectul când realiză că prea începu să abereze aiurea şi destul de mult şi în plus, ar fi destul de plăcut să iasă cu ea în oraş.

- Realizez că eşti profesor şi că eu...voi fi vorbită, de fapt noi şi că...nu e bine ce facem ! Adică...uită'te la mine ! Sunt o idioată dacă am impresia că aş putea să am o relaţie...ce'ai spus ?
Începuse să vorbească repede, aproape că băiatul nici n'o auzise, dar oricum ar fi fost, fata se uită atentă la el. O plăcea. Îl plăcea. Ce mai conta? Ridică din umeri, trase aer adânc în piept şi îl prinse de mână.
- Hai, îngână în timp ce'şi împletea degetele cu ale lui şi schiţa un mic zâmbet pe chip. Îl privi cu coada ochiului, sperând că n'o ascultase la prima parte.