Do you love me because I am beautiful , or am I beautiful because you love me ?

Scăpase de la ore, de antrenament, de toţi şi de toate. Desigur, avea un chef nebun să petrecera o întreagă dupa-amiază cu Suhoon, dar nu ar fi fost cam suspicios să îl aştepte ? Ce ar fi zis ceilalţi ? Nici nu dorea să afle răspunsul, se mulţumea cu întrebarea şi cu cele trei mesaje trimise către tânar, în timp ce se uita în jurul ei tăcută, liniştită şi mai ales, curioasă. Se afla pe o bancă din faţa cafenelei unde obişnuia să vină de obicei, accea care era la trei-patru străzi distanţă de academie.
Surâde dintr-o dată şi îşi muşcă buza inferioară, coborându-şi privirea spre ecranul telefonului, unde se afla şi ceasul. 19:20 , bun. Oare ce făcea ? Rebecka se încruntă şi oftă lung, apoi îşi trecu mâna prin păr. Îi treceau tot felul de gânduri prin minte şi niciunul nu era bun. Nici măcar unul.

Nu se mai simţise atât de bine niciodată. De ce? A dormit două zile non stop. Bine, s-a mai trezit el, dar nici că se clinti din pat. Nici nu mâncase, doar băuse, şi slăbise câteva kilograme. Cu toate astea, se simţise bine că dormise şi în sfârşit avea destulă energie pentru a se mişca. Oare mai ştiu să merg? se întrebă în gând şi izbucni în râs, dând să se ridice din pat, dar telefonul îi sunase imediat, făcându-l să se trântească înapoi pe salteaua moale. Telefonul era undeva ascuns pe sub pătură, şi a trebuit să ridice pătura, astfel căzând telefonul pe jos. A oftat şi se dădu jos, mergând în genunchi până la el. Se trânti pe burtă în faţa lui şi luă telefonul într-un final. Îl duse la ureche, crezând că este un apel, dar era un mesaj. Se uită atent la ecranul mare al telefonului şi decise să îl citească după ce face duş, dar dintr-un motiv sau altul, aţipise pe jos. Era moale podeaua, eh? Da, da, era, pentru că era un covor aşa pufos şi alb şi super genial. În timp ce dormea, mai primise trei mesaje, şi chiar dacă soneria era aceeaşi, cea cu Llama, tot nu se trezi. Era o melodie enervantă, şi de obicei se trezea imediat ce o auzea, dar atunci era prea rupt de oboseală. Sau... oboseală nu chiar. Că a dormit o grămadă, dar pur şi simplu îi era lene.
Junnie îşi făcu rapid apariţia în cameră şi se hotărî că ar fi bine să-l streseze puţin pe Suhoon, începând să latre şi să-l lingă peste tot pe unde apucă. La început, Suhoon nu a schiţat niciun gest, dar Junnie se apropie de faţa lui şi începu să-l lingă pe obraji şi pe frunte. Ba chiar şi pe buze. Ewww, pe buze. Buzele lui preţioase. A deschis mai întâi un ochi, şi îl observă pe Junni care se uita foarte atent la el. Nici nu stătu prea mult pe gânduri şi se ridică de pe jos cu telefonul în mână. Trei mesaje... trei. mesaje. TREI MESAJE? OH MY GOD. Dacă e Rebecka? Ugghh, e mort. Clar. A apăsat pe ecran, observând că acele trei mesaje erau de la ea. Ăsta e un coşmar şi el dorea să se trezească neapărat. Îl chemase la cafenea. Cafeneaua care era aproape de academie dar de apartamentul lui deloc. Asta era grav, nu e bine, nu e bine. Îi scrise un mesaj înapoi zicându-i că vine imediat şi o luă la fugă către baie, alunecând de câteva ori pe gresia care dintr-un motiv sau altul era udă. Şi nu, nu îşi făcuse Junnie nevoile pe gresie, pentru că era udă toată gresia. Peste tot. A trecut pe lângă living, observând pe canapea toţi prietenii săi stând călare unul peste altul, fiindcă nu aveau loc prea mult. Îşi lovi fruntea cu palma şi în loc să-i salute, le-a zis "pa". Ce mult îi mai iubeşte el pe prietenii săi... Haha.
Ajuns în baie făcu un duş rapid, apoi se îmbrăcă [,] cu nişte pantaloni albi, rupţi în faţă şi un tricou de aceeaşi culoare. Era frig în acea seară, aşa că nu a uitat să-şi ia un hanorac tot alb şi îşi puse mai apoi lentilele albastre. Se pare că azi dorea neapărat să se îmbrace în alb, dar, ce pot zice. Îi stătea perfect albul acela pe el. Părul negru îi strălucea ca de obicei, şi în final, îşi puse cerceii, brăţările negre şi teneşii albi. A luat şi telefonul cu el, ieşind rapid din apartament îndreptându-se către maşina sa, un Bentley Continental gt alb, [lol, am ceva azi cu albu]. Era o maşină frumoasă, pe care cu greu strânse bani să şi-o cumpere. Era şi scumpă al naibii, iar la salariul său de profesor nu prea îşi permitea asta, dar, cum era inteligent el, a compus câteva melodii pentru câţiva artişti, şi a fost plătit destul de bine, reuşind astfel să îşi cumpere maşina asta perfectă pentru el.
A urcat în ea, pornind-o şi conduse rapid către cafenea. Cu maşina făcea cam 10-15 minute, iar pe jos vreo douăzeci şi cinci de minute, dacă nu şi treizeci. Depinde cum mergea el. Ajunse într-un final, şi se dădu jos, mergând cu paşi mari către cafenea. A trecut cu mâna prin părul său, ciufulindu-l uşor.
Cu cât se apropia mai mult, putea vedea o fată pe o bancă care semăna perfect cu Rebecka. Deci acolo l-a aşteptat... Doamne, ce rău îi părea că a făcut-o să aştepte atât de mult.
-Scuze, spuse el imediat ce ajunse în faţa fetei, şi se lăsă pe vine, ca să ajungă la nivelul ei. Dacă te uitai dintr-o parte părea că vrea să o ceară de nevastă, dar nu, doar stătea aşa, cu mâinile pe genunchii ei.
-Am adormit după ce mi-ai trimis primul mesaj.

Rebecka înghiţi în sec şi observă că nu venea nimeni. Mai bine pleca acasă, suna pe cineva, se făcea crită, fuma zece pachete de ţigări şi a doua zi, când avea oră cu iubitul ei, îi spunea că o apucase o răceală şi că nah, de asta o durea capul, de asta avea ochii roşii şi de asta nu mai putea vorbi şi tuşea întruna, ca una bolnavă de cine-ştie-ce boală gravă.
Trase aer adânc în piept, îşi trecu o mână prin păr şi îşi scoase pachetul de ţigări. Mai îl aştepta zece minute şi dacă nu venea, se ducea să facă lucruri urâââte, care l-ar fi supărat rău de tot pe Suhoon daca ar fi aflat. Dar tocmai asta era, că nu avea să afle în caz că se întâmplau.
Aprinse ţigara, trase un fum din ea, două-trei-patru-cinci şi zâmbi mulţumită. Ce dor îi fusese de gustul ţigărilor. Dar uite-l pe Suhoon ! La dracu, el era ! Începe să înjure în gând, măreşte ochii şi nu mai ştie cum să scape de ţigară.
El se opreşte în faţa ei şi Rebecka îi zâmbeşte finuţ, dulce şi cu drag, aruncând imediat ţigara, înainte ca el să o observe.
- Nu e o nicio problemă, obositule ! chicoti uşor tânără, privindu-l atentă, cu ochii strălucindu'i jucăuşi.

Se apropie mai mult de chipul ei, dorind să o sărute, dar când ajunse la un centimetru distanţă de chipul ei, se îndepărtă, strâmbând din buze. Mirosea a fum de ţigară. Ughhh, era groaznic pentru el. Îşi mută mâinile pe la buzunarele ei, găsind în final pachetul de ţigări şi îl scoase, confiscându-i-l şi pe acesta. De când o cunoscuse pe Rebecka, buzunarele lui erau pline de pachete de ţigări. Nu înţelegea cum putea fuma aşa de des, în fine, şi el mai fuma, dar foarte foarte rar. Nu a scos niciun cuvânt, fiind sigur că ar fi primit în continuare înjurături de la ea, cu care se obişnuise, oarecum. Nu îl deranjau înjurăturile şi insultele asupra lui, deşi uneori putea zice că îl durea, dar asta e. Aşa e Rebecka şi ţinea la ea aşa cum e. Nu dorea să o schimbe în niciun fel, deloc.
Se ridică în picioare şi îi apucă mâna, trăgând-o blând de pe bancă, şi deschise uşa de la cafenea, lăsând-o pe fată să intre prima. Nu a mai scos niciun cuvânt de atunci şi se putea observa uşor că era supărat pe faptul că ea încă fuma. Ar fi vrut să încerce să se lase, măcar pentru el.
A ales o masă liberă lângă geam şi se aşeză pe un scaun, aşteptând-o şi pe fată.
-Uhm, ce vrei să comanzi? întrebă el şi îşi puse coatele pe masă, sprijinindu-şi capul în mâini.

Era supărat pe ea. Foarte supărat. Îşi dădu seama că nu îi spuse nimic. Şi Rebecka se simţea vinovată. Foarte-foarte-foarte vinovata. Voia să intre în pământ, doar când se gândea la cât de idioată putea să fie.
- Iartă-mă, Suhoon...Doamne, iartă-mă, te implor ! Adică nu pot să spun că nu am vrut să fumez, dar îmi pare rău, foarte rău ! Iartă-mă...te rog, iartă-mă!
Îi spuse asta când el o întrebă ce voia să comande. Nu voia nimic cu el supărat pe ea. Îl privi atentă, cu ochii mari şi strălucitori, în timp ce îşi muşca uşor buza inferioară. Îi prinse mâna, se dădu ceva mai aproape de el şi îl strânse uşor de palmă. Nu va mai fuma. Nici de a dracu nu va mai fuma. Doar gândul că Suhoon va reacţiona ca acum în caz că ar continua o speria.

Se aştepta la acele mii de scuze din partea ei. Se mirase chiar că nu începuse de mai devreme cu ele. Începuse să-i placă deja, oarecum. Aşa îl făcea să îşi dea seama că ea de fapt ţinea la el şi îi păsa dacă era supărat. Totuşi, din cauza asta, nu va primi niciun sărut azi. Asta până când nu se va spăla pe dinţi sau va lua o gumă, ceva. Nu dorea să guste acea aromă a fumului de ţigară.
-Ce vrei să comanzi, totuşi? întrebă din nou, privind în altă parte. O iertase deja. Sau poate nu, poate avea să o ierte după ce îi va dispărea acel miros nu foarte plăcut pentru el. Oricum, ca să o păcălească şi să-i zică ce vrea să comande, a schiţat un zâmbet, strângându-i şi el mâna, dar tot nu îşi întoarse privirea către ea.
Îi dădu drumul pentru o clipă la mână, ca să ia meniul mai aproape şi să poată să se hotărască ce să îşi comande. A ales un suc de fructe, ca de obicei. Sucul era de piersici. Sucul lui preferat, mai nou.
A împins meniul în faţa fetei şi în acel timp îi veni o idee. Dorea să o vadă pe fată geloasă. De ce? Pentru că voia să ştie cam cum ar reacţiona, pentru a se obişnui, noh? Şi-a scos telefonul imediat şi se duse la mesaje, scriind nişte litere aiurea gen: asfhgjsdlaksj. Între timp mai schiţa câte un zâmbet micuţ. Chiar era curios cum va reacţiona în acel moment, dar mai ales după ce va afla că de fapt a fost păcălită de minunatul Suhoon al ei. Spera totuşi să nu fie o reacţie prea urâtă. Era doar o glumă, noh?

- Nimic ! Nu vreau nimic...îi răspunde atunci şi îl priveşte atentă, încât ai fi spus că îi dăduseră lacrimile când nu se uită la ea. Era aşa credulă, dar aşa de naivă şi de credulă, că nu te-ai fi gândit la aşa ceva. Rebecka nu părea aşa, dat era ! Se uita la el şi îi venea să se omoare, să ţipe singură la ea, să se supere mai rău pe ea, să-şi dea o palmă sau să dispară imediat de acolo. Se simţea exact ca dracu' sau poate chiar mai rău. Nu îi plăcea să-l vadă aşa, parcă distant de ea.
Îşi trecu limba peste buze şi îşi muşcă tare buza, spunându-i repede chelneriţei ce veni la ei pentru comandă că dorea doar un suc, nu conta de care era, da să fie de fructe. Decât asta îi venise în minte, căci se tot gândea cum să-şi mai ceară iertare. Iar pe lângă toate astea, mâna lui Suhoon nu o mai ţinea pe a ei, iar ea se simţea ca o tâmpită, de parcă ar fi lăsat-o undeva departe de el, undeva într-un pustiu întunecat. Rebeckăi îi era frică de întuneric.
Înghiţi în sec atunci când el trimise un mesaj. Ce făceea? Cui îi trimitea ? De ce ? Era o fată ? Şi cum o chema dacă era una ?
- Cu cine vorbeşti ? îl întrebă atunci, brusc şi se uită la el printre gene, cu albastrul ochilor strălucind uşor ciudat, în timp ce şatena se foi pe scaun. Oh, era geloasă. Ea era geloasă. Ura să nu ştie ce se întâmpla. Era şi posesivă, de altfel. Îşi muşcă iar buza până simţi gustul sângelui, dar nu-şi trecu limba peste. Îl lăsă acolo.