Silent whispers

-Ar trebui sa fi fericit pusti enervant. Esti primul pe care-l plac din cei 26 de ani ai mei.
Spuse oftand adanc, asta fiind adevarul. Isi duse mainile in jurul corpului lui Mark, tinandu-l dragastos in brate, privind spre tavan. Oare va ajunge sa se indragosteasca de pusti? Nu-l deranja deloc gandul asta, ba chiar ii placea avand in vedere ca Mark era exact pe placul sau si ca de-acum va locui impreuna cu el. Oricum ar fi, viata lui lua o intorsatura drastica pe care Riku o considera esentiala si caruia i se parea foarte interesanta. Lasa linistea sa se aseze iar asupra lor asta pana cand pustiul ar fi vorbind din nou, adorand sa-i auda vocea, sa stie ca de-acum nu mai era singur si ca avea sa fie si el in sfarsit fericit asa cum si-a dorit mereu. Ranji larg, un ranjet cu care trebuia sa se obisnuiasca de-acum incolo si pe care cu siguranta il va folosi mult.

Ramasese la fel de imbufnat, pana cand ii simti din nou mainile atingandu-i corpul, calmandu-se instantaneu. Afisa un zambet larg si pervers, dupa care se aseza astfel incat sa isi poata pune un genunchi pe mandria acestuia, fata fiindu-i la nivelul chipului lui Kiru.
-Na! Ori iti ceri scuze, ori clar nu vei avea parte de mostenitori, prostule!
Spuse rautacios, apasand usor cu genunchiul, lasandu-se usor aplecat in fata si muscandu-i buza inferioara. Diferenta dintre ceea ce este acum si ce aratase cu putin timp in urma stia ca este una vizibila, insa nu conta atat timp cat cel pentru care o expunea era Kiru, singura persoana in care avea incredere. Isi inchise ochii, sprijinindu-se in maini, dorind sa auda cuvintele pe care le i le astepta.
-A si trebuie sa recunosti ca am devenit un element vital.
Spuse rautacios, ranjind larg, fiind mult prea mandru pentru conceptia sa. Sau cel putin, gasise o modalitate pentru a-l face sa spuna ce vroia.
-Desigur, pot fi mai rau decat sunt, deci nu ma obliga! Nici experienta ta de asasin nu te ajuta cand vine vorba de extaz.
Afirma convins de lucru acesta, dupa care isi unise iar buzele cu cele ale tipului, atingandu-i-le usor

Mari ochii cand ii simti genunchiul in zona lui sensibila, inghitind in sec. La asta chiar nu s-a asteptat, pustiul fiind surprinzator de schimbat acum. Il privi confuz, incruntandu-se cand a spus ca vroia sa aude scuze din partea lui, dand imediat negativ din cap.
-Nu-mi cer scuze nici mort! Si te rog, lasa-mi mandria in pace. Poate ca voi dori si eu copii pana la urma...
Insa cu siguranta nu. Ura copii, ii dadeau bataie de cap, insa adora comportamentul copilaros al persoanelor mature. Inghiti din nou in sec, simtindu-se excitat. Iis inchise scurt ochii cand pustiul il saruta, blestemandu-si zilele ca se lasa chinuit de pustiul ce-i placea, neavand ce sa-i faca caci nu vroia sa-l raneasca.
-Imi...cer...scuze si da... esti un el..el..elemnt...ummm... vital... Multimit?!

Dadu afirmativ din cap cand auzi scuzele, ranjind intr-un mod malefic si pervers, stiind ca astfel inocenta se transformase in obsesie,
-Vezi tu, e usor cand vine vorba sa actionezi cu un tip, indiferent de varsta.
Spuse sigur pe sine, dand pozitiv din cap si retragandu-si genunchiul, intinzandu-si-l.
-Insa, spre deosebire de voi, ceilalti, ti-am zis: eu sunt diferit! Stiu cum sa procedez.
Spuse dupa care mima un suras, facandu-i scurt cu ochiul. Isi lasa mainile in jurul corpului lui Riku, dupa care isi relua pozitia.Sta ca are dreptate, motiv pentru care avea sa accentueze acest subiect si sa profite de fraza acestuia. Incepu sa rada pe motiv ca el este un element vital pentru acesta, incepand sa il imita intr-un mod prostesc. Bineinteles, pentru cineva atat de imatur ca si Mark, era amuzant aceasta tema, insa nu si cel implicat drept victima. Scoase limba la acesta, dupa care, se sprijini din nou in maini, tragand aer in piept.
-Am uitat sa te avertizez de faptul ca uneori pot fi o pacoste in cautare de imblanzitor/toare in cel mai probabil caz?
Intreba dupa care isi inchise ochii scurt, deschizandu-si-i doar cand opta pentru varianta aceasta. Vanataile inca il dureau, insa nu dorea sa le ia in considerare.