- Ai râs ! De ce ? surâde încet Rebecka şi clipeşte de câteva ori, apoi aşează finuţ paharul pe masă, în timp ce trage aer adânc în piept şi se ridică uşor de pe scaun. Îşi dă o şuviţă de păr după ureche, iar după se rezemă de biroul profesorului, cu mâinile încrucişate la piept şi cu un zâmbet uşor seducător, deşi nu făcea asta intenţionat.
- Credeţi'mă, nu mă ofer tuturor, adaugă după un timp şi se uită la rândul ei pe fereastră. Se gândea la Suhoon, de fapt.