Rafturi pline , carti goale

Stateam in fata usii biblioteci. Aveam nevoie de o stupida carte pentru un referat. Ma enerva la culme cand , trebuia sa iau carti si sa le citesc fara sa imi placa ce citesc in loc sa`mi iau o carte care imi starneste interesul.
Am apasat clanta aurita si am pasit inauntru. Era o caldura placuta si un aer vechi de la carti. Adoram mirosul acela de carte veche. Am pasit incet spre sectiunea de istorie . O carte despre Egipt. Nu eram prea mare fana a Egiptului dar puteam sa ma pun cu profesori?
Am inceput sa imi plimb privirea in susul si in josul raftului . Era asa complicat cand o gramada de titluri mai interesante iti sareau in ochii si pret de cateva clipe si uitai ce cautai.

Strănută de două-trei ori, chicotind dulce şi amuzată. Scoate o carte groasă de pe un raft, era despre Egipt şi o trânteşte pe masă. Îşi strâmbă nasul slab, întorcându'şi privirea albăstruie, strălucitoare, spre fata cea nouă.
Ea, de fapt, se afla acolo de...o oră ? Ridică din umeri, dregându'şi glasul. Poate că şi tipa avea nevoie de carte, căci de fapt nu erau aşa muulte cărţi despre...Egipt. Trage aer adânc în piept, răsfăţându'şi nările cu mirosul acela plăcut al cărţilot vechi, apoi se trânteşte pe un scaun şi deschide cartea.

Scoase o carte despre Egipt dar era un fel de ghid turistic. O puse inapoi dandu`si ochii peste cap. Ce trebuia sa faca ea ca sa gaseasca o carte idioata. Se tranti pe un scaun. Se obosi cautand ca o disperata.
Poate carte ii era deja luata , poate nu exista asa ceva in biblioteca aia. Isi scoase rapid gandul asta din cap deoarece era o biblioteca mare si nu putea sa nu existe o asemenea carte acolo.
Privi absenta spre o fata ce tocmai se aseza sa citeasca. Nu prea vedea ce era cu cartea sau despre ce era dar ar fi preferat sa stea si ea acolo sa citeasca fara sa se fataie sa caute o amarata de carte

- Erm...ai nevoie de ajutor ? o întreabă atunci pe tipa din faţa ei. Nu îi păsa că nu o cunoştea, dar îşi dăduse seama că nu găsea ce voia. Plus, nu ştia ce era pe capul ei. De când ajuta ea lumea ? De azi ! îşi răspunse amuzata şi clătină uşor din cap de două ori, apoi o fixă pe fata din faţa ei. Albastrul ochilor, profund şi jucăuş sclipi delicat când ea se ridică.
Ţinu cartea strânsă la piept, ca pe ceva preţios, trase scaunul de lânga necunoscută şi aşeză cartea în mijloc, trăgând aer adânc în piept.

Zambi scurt putin stanjenita la fata. O studie pret de cateva clipe. Avea ochi frumosi. Detesta ochii albastri dar ochii ei aveau o alta nuanta de albastru , mai placuta.
Privi uimita la cartea ce o aseza la mijloc zambind scurt apoi isi ridica privirea la ea
-Defapt , exact cartea asta o cautam! spun eu rosind un pic.
Paru ea chiar asa de disperata dupa cartea aceea ?Se citea asa usor pe fata ei plictiseala cu care o cauta?Spera ca nu arata ca o ciudata.
-Eu sunt Isadora ! Poti sa imi spun Dora. spun eu intizandu`mi mana cu degetele lungi si subtiri zambind.

Deci şi ea căuta cartea asta. Într'un fel poate ciudat, se bucura. Îşi păstrează zâmbetul finuţ pe chipul uşor palid, dar în obraji avea o nuanţă plăcută, trandafirie şi o priveşte pe Dora, căci din câte aflase, aşa se numea.
Îi prinde prietenoasă mâna, clipeşte de câteva ori şi apoi îşi trece uşor limba peste buze.
- Rebecka sau Becka, încântată să te cunosc ! ciripeşte şatena pe un ton catifelat, chiar dulce, dar nu excesiv, încât să sune ciudat sau într'un alt mod ciudat.

Zamcesc dulce adoptandu`i zambetul satenie. M`am asezat privind cartea , poate cadea cu ea la o intelegere and o termina sa io dea ei. Oricum referatul trebuia sa il predea doar peste o saptamana.
-Deasemenea!. Am vrut sa te intreb de carte , um , cand termini mi`o poti imprumuta? spun eu zambind ca un copil mic care incerca sa isi convinga mama sa ii cumpere cea mai scumpa jucarie. Nu vrea sa o incurce, iar dupa cum se vedea pe ea parea de treaba si sigur vor ajunge la o intelegere calumea.

- Oh, dar sigur că da ! O poţi lua de pe acum, adică...eu nu am aşa mare nevoie de ea, mai voiam să citesc nişte chestii neimportante, doar să fiu sigură ! îi zice Bekca pe acelaşi ton plăcut, continuând să zâmbească, căci nimic nu o făcea în acel moment să'şi piardă zâmbetul sau strălucirea ochilor.
O priveşte pe Dora senină, trecându'şi delicat vârfurile degetelor prin păr, apoi îşi lasă capul într-o parte, surâzând drăgălaşă.

Zambise dulce. Era ca un copil nevinovat si prostovan. Lua cartea in maini ridicandu`se din nou de pe scaun fiind fata in fata cu Becka. Erau cam de aceeasi inaltime . Era o persoana prietenoasa.
-Multumesc mult! spuse ea cat se putea de sincer continuand sa zambeasca. II placea persoanele amabile si generoase , ea nu prea se numara printre ei , desi avea momentele ei.
-Stii , daca nu ai altceva de lucru , ai putea sa vi cu mine la o cafea?
Se gandi ca poate satena are ceva de lucru , dar daca o va refuza putea reprograma pe mai tarziu "intalnirea " la cafea.

Becka se ridică şi ea, la rândul ei. O priveşte pe fată atentă, surâzând. Bine că nu era mai înaltă decât ea ! De fapt, erau la aceeaşi înălţime. Surâde puţin amuzată de gândurile ei şi apoi îşi bagă ambele mâini în buzunarele blugilor, inspirând aer adânc în piept.
- N'ai pentru ce , îi spune când fata îi mulţumeste, zâmbetul fetei continuând să rămână acolo, finuţ şi catifelat ca de fiecare dată.
- Hm..o cafea ? N'ar strica, ridică încet din umeri, căci şi aşa dorea să iasă azi. Îşi terminase antrenamente. Da, era adevărat ca mai voia să se perfecţioneze, dar nu acum.

Zambi satisfacuta ca invitatia ii fusese acceptata. Se gandi ca la o cafea se putea si ea relaza uitand macar o secunda de antrenamentul groaznic de care avusese parte azi. Poate asta era alt motiv din care cauta cartea cu atata disperara , sa mai uite.
-Ai o anumita locatie preferata sau mergem in prima care ne iasa in cale? spuse ea zambind lasandu`si dinti albi la vedere. Nu avea ea o preferinta , de obicei se ghida dupa instinc , prima cafenea iesita in cale , acolo intra.

- Ah, nu, nu ! Intrăm în prima pe care o vedem, cafeaua tot cafea e în fiecare, îi răspunde senină Becka şi o surâde încet, făcând un pas în faţă. Pentru ea, indiferent unde era, o cafea bună era cea tare, fără zahăr sau ceva de genul. Una care te trezea la viaţă, cum obişnuia să îi spună tatăl ei sau mama. Îşi strâmbă slab buzele din cauza gândurilor ce le avea, apoi se întoarce cu privirea jucăuşă către fată. Mergem?

Am incuvintat din cap. Se parea ca urma o iesire la cafea destul de reusita.
-Mergem! Dupa tine. spun eu amabila zambind tinand cartea in brate. Era destul de groasa si mare . Nu avea chef sa lovesc pe cineva cu ea mai ales atunci cand eram pornit pe ceva uitam ca sunt si alte persoane in jurul meu.
Mi`am ciufulit parul scort si roscat. Nu aveam o anumita freza , il pieptanam si il lsam in voia lui deobicei.

Surâse uşor şi o luă încet la pas, cu mâinile băgate în buzunarele blugilor. Gest băieţos, după cum se dădea seama. Şi felul în care mergea, nu ca orice fată. Păşea uşor, încet şi sigură pe ea, dar nu îşi unduia şoldurile ca o felină intenţionat şi nici nu mergea elegant fiindcă ea nu crescuse printre fete.
O priveşte pe Dora peste umăr, senină şi cu un zâmbet drăgălaş pe chip, în timp ce se apropia de ieşirea din bibliotecă.

O urma incet privind absenta la pasii ei . Mergea adesea cu privirea in pamant pana sfarsea sa se bata de cineva. Isi ridica privirea relizand ca ajunsese la usa de la bilbioteca. Imensa usa din sticla cu metale de fier vopsite cu negru.
Isi indrepta spatele . Iesind din biblioteca. Aerul proaspat ma lovi in fata inundandu`mi plamani. Abia astepta sa se aseze jos si sa savureze o cafea buna care sa o linisteasca.

Iese afară din bibliotecă senină, coborând treptele cu paşi vioi, în timp ce o privea pe Dora cu coada ochiului, destul de veselă. Era ciudat, în ziua asta era destul de bine-dispusă şi îi plăcea asta. O incita într'un mod ciudat.
Clatină amuzată din cap, apoi îşi drese uşor glasul, întorcându'se încet spre fată.
- Stânga sau dreapta ? o întreabă, uitându'se cu coada ochiului în ambele direcţii, în timp ce ridică uşor din sprâncene.

Cobora in liniste scarile tinand strans cartea. Era concentrata pe o anumita chestie , nici ea nu stia sigur pe ce . Era o fire cateodata ciudata.
Tresari la intrebarea fetei . Mintea ei ii spunea"stanga"
-Dreapta! spun ea incruntandu`se. Patea adesea asta.
Isi scutura capul zambin incercand sa para vesela si sa uite de tot ce ii era prin cap.
Vrea sa intre in vorba cu ea dar nu prea stia ce ar putea sa ii mai zica, se gandea ca odata ajunse la cafea va deschide un subiect placut, asta era sigur

- Cum spui tu, Dora ! chicoteşte atunci încet fata şi se întoarce pe călcâie, îndreeptându'se cu paşi plăcuţi, lenţi către cafenea, în timp ce zâmbetul pe chip i se lărgeşte, transformâmdu'se într-unul dulce, poate chiar mega-super-extra-difreit de zâmbetele ei obişnuite, ce de altfel, erau rare.
Îşi încrucişează braţele la piept, timp în care se uită curioasă în jurul ei, cam le fiecare persoană pe lângă care trecea şi uneori la Dora.

In sfarsit ajunsesem la cafean. Ma uitam dupa un loc placut , unde puteam si fuma linistita fara ca ceilalti de la alta masa sa se uite urat la mine.
-Deci unde stam? spusem pe un ton putin obosit , era grea cartea.
Nu credeam ca o carte putea sa imi oboseasca bratele asa repede. Am oftat scurt examinand din nou incaperea , nu era multa lume deci era ok.
In mod sigur urma sa imi iau o cafea tare , sa ma trezeasca si sa pot continua in voie ziua care urma sa se sfarseasca

Rebecka intră în cafenea alături de roşcată şi se uită curioasă în jurul ei, în timp ce surâse uşor, delicat şi apoi clătină din cap.
- Dacă vrei, o pot ţine eu ! Şi în legătură cu locul...mhm, ce spui de masa aceea ? întinse uşor capul către o masă liberă, ce se afla aproape de fereastră şi plus, pe acolo nu erau prea multe persoane. Trase aer adânc în piept, îşi trecu limba peste buze şi chicoti, întorcându'şi privirea spre Dora. Avea nevoie de o cafea bună, tare.

Zambesc cald , masa pe care o alesese Becka era perfecta. Nu trebuia ea sa cara cartea , putea perfect sa stea acuma pe masa sau pe un scaun.
- E perfect. spun eu indreptandu`ma spre masa indicata de roscata. M`am asezat pe scaun , mai bine zic m`am trantit pe el , si cartea am pus`o cu grija pe masa.
-Eh , stai linistita! sta perfect acuma unde este! chicotesc eu referindu`ma la carte aratand cu privirea catre ea.
M`am lasat usor pe spate intinzandu`ma usor , era bine sa stai jos , chiar nu umblasem mult , dar era totusi bine sa stai jos!