25 de tentaţii.

- Idioţi, idioţi, idioţi !
De când nu mai jignise pe cineva ? Dumnezeu ştia ! Adelaide era rănită, împuşcată în umăr - era clar, nu va mai lăsa elevii imaturi cu pistoale încărcate - şi plină de sânge pe tricoul alb, uşor transparent. Purta nişte blugi negri, strâmţi şi în picioare avea pantofi cu toc, lacuiţi, tot negri. Îşi subţiază nervoasă buzele când nu găseşte pensamentul, iar proasta de asistentă nici nu era acolo. Se încruntă, oftează, înjură iar, dar în germană şi trânteşte uşa de la un dulăpior nervoasă. Aşa închidea ea mai nou uşile.
Îşi priveşte rana. O durea , la dracu ! Se uită spre tavan, luând un alt prosop şi îl pune peste. Curgea prea mult sânge, mult prea mult.

Ajunse la infirmerie deschizand usa si deabea tinandu-se pe picioare.Era clar , trebuia sa o lase mai moale cu antrenamentele sa va vizita infirmeria mai des.O privi pe profesoara si cauta pansamentele.Lasa la o parte durerea ce o simtea in tot corpul , mai mult la abdomen si se apropie de ea cu un zambet palid pe buze.
-Pot sa va ajut?se oferi , fiind la un pas de ea.
Stia ca asistenta pleca tot mai des , noroc ca se descurca cu unele lucruri si mai putea ajuta pe altcineva , in afara sa se ajute doar pe ea .Ofta incet , in timp ce astepta raspunsul , rezemandu-se de perete simtind cum o durea abdomenul de ii venea sa se dea cu capul de pereti.

Aude un glas, poate cunsocut, poate nu. La câte voci auzise în acea zi, glasul acela suna de fată, dar...îi era vag amintit. Se întoarce încet către cea care vorbise. Nu îi zâmbeşte, nu schiţează nici un gest ce ar putea să spune că are nevoie de ajutor. Orgolioasă, da. Acceptarea ajutorului, mai deloc.
- Eşti şi aşa obosită, îi spune pe un ton deşi blând, distant. Să mă ajuţi pe mine ar însemna să te chinui pe tine ! adaugă apoi, aşezându-se pe marginea unui pat. Îşi muşcă buza inferioară încet, abia vizibil, iar privirea i se opreşte pe un dulăpior unde nu căutase.

-Cum vreti , mi-e tot una.spuse dand usor din umeri.
Se lasa in jos pe peretele rece si simtind parchetul zambind calma.Nu avea de gand sa se ridice prea repede de acolo , stand mult prea bine.Ofta , lasandu-si capul pe spate si icnind foarte incet , aproape ca nu se auzi deloc si isi inchise pentru cateva clipe ochii.Nu stia ce vrea , sau cum se simte doar ca vroia sa faca azi , era doar sa stea in acel loc fara sa faca nimic altceva.

- Nu crezi că ţi'ar fi mai bine întinsă ? o întrebă Adelaide când trecu pe lângă ea. Deschide dulapul, iar ochii ei sclipesc uşor. Găsise tot ce voia ! Lasă capul într-o parte, îşi muşcă iar buza, durerea nu înceta şi ia pansamentul, pe lângă toate ustensilele şi chestiile de care avea nevoie să'şi cureţe rana. Se întoarce elegantă pe călcâie, îndreptându'şi paşii spre patul pe care stătuse mai înainte. Ai să răceşti ! adaugă , uitându'se la elevă cu coada ochiului.

-Nu racesc eu asa de repede , dar fie.sopti dand usor din umeri .
Se ridica cu greu de jos si se intinse pe unul dintre paturile libere icnind incet.Statea intinsa privind aiurea tavanul fara sa mai spuna cev.Nu stia ce sau nici nu mai conta daca statea sa se gandeasca mai bine , vroia doar sa isi revina si sa se intoarca de unde ramasese , nu avea nimic mai bun de facut decat sa se antreneze , uneori exagerand.
Ofta incet , ridicandu-se in sezut si ridicandu-si putin camasa privindu-si rana superficiala ce o avea , chiar langa semnul ca apartine acestei academii.

- Te'ai rănit ? o întreba blonda când îi observă rana, deşi superficială, aflată acolo. Îşi strâmbă slab buzele când dă la o parte prosopul plin de sânge, pe care îl aruncă pe jos, apoi începe să'şi cureţe rana, încercând să se gândească la orice alt lucru, dar nu la durere.
Scârşneşte din dinţi. O ţigară, în acel moment, ar fi fost perfectă. Dar cum să fumeze când se ocupa...de...de prostia unuia ?! Oh, se enerva din nou. Clatină din cap, mustrându'se din cauza gândurilor prosteşti.

-Nimic grav.spuse dand usor din umeri.
Daca statea bine sa se gandeasca , nici macar nu stia ce cauta la infirmerie , cand putea merge frumos in camera ei si rezolva mult mai repede problema , stand intinsa apoi pe patul ei moale , revenindu-si cat de cat si sa o ia de la capat apoi.Isi lasa tricoul in jos din nou , acoperindu-si rana si semnul apoi privind aiurea fara sa se mai intinda.Nu ii vedea rostul , chiar deloc.In plus , rana ii va trece in cateva zile , deoarece nu e nimic grav.