Momente de liniste.

O ajută să se ridice asta însemnând că a acceptat propunerea lui, bun! Îşi băgă la rândul lui mâinile în buzunarele blugiilor de la Zara şi lăsă ţigarea între buze , trăgând din când în când din aceasta.
-Te las pe tine să alegi? întrebă referindu-se la localul unde urmau să meargă pentru a bea ceva.
Era o seară caldă , nu te aşteptai la asta mai ales că în ultimele zile , imediat ce se însera ori ploua ori era frig de îţi îngheţau toate cele.

Nu prea aveam un local anume care imi placea. imi era indiferent unde mergeam deci nu prea aveam eu ce alege.
-As prefera sa alegeti dumneavoastra un local ... domnule..scuzati`ma dar nu vam retinut numele. spun politicos privindu`l.
Mi`am scotocit prin buzunar involuntar pentru ca simtisem ceva hartie in buzunar. O scot si o privesc scurt. Era o mica hartie rupta dintr`un caiet cu un numar de telefon. Dau din umeri apoi o bag la loc. In momentul acela numai sa imi bat capul al cui e numarul nu aveam chef.

Uhm desigur , acum urma să o ducă în tot felul de locuri dubioase prin care umbla el , dar nu acum trebuia să arate cealaltă faţă : faţa unui gentleman.
-Păi ok...fie. dădu scut din umeri şi ieşi pe strada principală , îşi lăsă maşina în parcarea şcolii căci avea de gând să bea şi el o bere şi nu era deloc frumos pentru reputaţia lui să conducă cu alcool la bord.
Ajunse în faţa unui bar cu muzică jazz live întotdeauna , o muzică clasică , delicată , dacă aceasta muzică nu-ţi plăcea trebuia să fi retardat mintal.
O lăsă pe tânără să intre prima , apoi o urmă.

Localul care ii alese nu era chiar asa groaznic cum imaginaesc , muzica jazz nu era printre preferatele mele dar mergea. Am intrat in incapere apoi am cautat cu privirile un loc numai bun , de preferat unul mai retras .
Am gasit intr`un final un loc langa fereastra , iar in jurul mesei aceeia nu prea erau multe persoane. I`am facut semn profesorului.
-E bun locul acela? spun aratand spre el

O urmă pe roşcată înde-aproape încât să o vadă şi să o urmărească atent cu privirea. Locul ales de ea era chiar masa la care se aşeza el mai mereu.
-Mai bine de atât nu se putea! exclamă cu un zâmbet şters pe chipul lui poţi spune oarecum angelic , căci era un om matur fără zâmbete perverse în văzul tuturor...

Zambesc multumita indreptandu`ma spre masa. Ma asez pe scaun si imi scot telefonul si il trantesc pe masa. Era un fel de "tic" de`al meu . Imi placea sa il vad , sa stiu ca e pe masa si nu imi buzunar. Nu imi era frica de hotii de buzunare , nu patisem niciodata sa fiu jefuita , dar era doar o masura mica de precautie.
L`am privit pret de cateva secunde pe prof analizandu`l , era culmea ca ajunsesem sa beau o cafea cu el dar nu stiam cum il cheama.